Iosif Niculescu, Bucure­ti, Romania
Taina Pelasgilor

×n lungul ­ir al informaîiilor pe care scriitorii antichitÇîii ni le-au lÇsat despre Pelasgi, am constatat cÇ au existat douÇ variante grafice: pelasgi ­i pelargi.

De­i cea de a doua formÇ a apÇrut mai rar ­i a fost explicatÇ neconvingÇtor, faptul cÇ pentru prima variantÇ nu s-a reu­it sÇ se formuleze o etimologie valabilÇ, a­a cum o recunoa­te ­i Nicolae Densu­ianu, care a fost unul din cei mai asidui cercetÇtori ai subiectului, am reluat cercetarea apelƒnd la izvoare care la vremea respectivÇ nu i-au fost accesibile pomenitului istoric. ×n speîÇ, a fost vorba de descoperirea unei plÇci de marmurÇ Œn Biserica Sf. Zaharia din Atena, purtƒnd o inscripîie lÇmuritoare Œn problema graficei pelasg-pelarg. Placa a fost transferatÇ mai apoi Œn Muzeul de Arheologie din Atena, pe la 1898, unde a fost cercetatÇ, descifratÇ ­i comentatÇ de arheologul G. Dittenberg, care Œn tratatul sÇu Œn douÇ volume: "Sylloge inscriptionum graecorum" de la Œnceputul sec. XX a fost publicat la cap. 20 al lucrÇrii.

El a constatat acea variantÇ cu R Œn loc de S ­i a fÇcut o amÇnunîitÇ investigaîie. Placa era datatÇ 446 a.H. ­i fÇcea referiri la unele practici respectate Œn templul de lƒngÇ Atena al lui Apollo. ×n notele sale, el se sprijinÇ pe grafia lui Thucydide, care se ­tie a alcÇtuit istoricul zisului rÇzboi peloponeziac, Œncheiat cu pacea de la Niceea (421 a.H.). A­a cum se aflÇ scris ­i Œn codicele Laurentian, la 11, 17, 4, aflÇm cÇ la acea datÇ era Œn uz, forma PELARGICON. Cu citate din Aristofan ­i Polybiu, Dittenberger susîine grafia cu R ­i nu pe cea cu S. Prin aceasta s-a putut afirma temeinic cÇ avem de-a face cu un termen negrecesc. A­a s-a explicat insuccesul celor care au Œncercat etimologia aplicƒnd regulile grece­ti unui cuvƒnt negrecesc. Ori a­a cum a afirmat-o ­i dovedit-o Nicolae Densu­ianu ­i alîii dupÇ el, Pelas(r)gii erau de fapt  Arimi (Aramei, Arimani, Rimi etc.) adicÇ descendenîi din ARAM, fiul lui SEM ­i nepoîi ai lui Noe. Erau prin urmare de neam semitic spre deosebire de Greci, descendenîi prin Iovan (Iavan) din IAPHET, frate cu Sem. Formularea etimologiei nu se putea face decƒt adresƒndu-ne limbii semite din care limba acelor Pelas(r)gi deriva, adicÇ limba aramaicÇ. Studiile din secolul XIX ­i ulterioare oferindu-ne suficiente surse informative. A­a s-a putut arÇta cÇ numele pelargos, cu variante pelargicos, pelorgicon Œl purta Œn vremea lui Thucydide un soi de preoîi, slujitori la templele lui Apolon, pÇzitori ai incintei sacre, purtÇtori ai fÇcliilor ­i tÇlmÇcitori ai oracolelor. Ca o consecinîÇ, ­tiindu-se cÇ Œn Grecia cultul lui Apollo a fost adus din nord, de la Hiperborei, era un derivat al doctrinei tracului Orfeu, ŒnsemneazÇ cÇ ace­ti pelargi=pleto­ii cei minunaîi (etimologia corectÇ), aparîineau etnic neamului aramaic, a cÇror limbÇ a fost identificatÇ ca Proto-latinÇ ­i care prin transhumanîÇ, au invadat pornind din spaîiul dacic, Œntreaga PeninsulÇ BalcanicÇ, Grecia, Peloponescul (care ca prim nume l-a avut pe cel de ARGOS, evidentÇ derivaîie din radicalul ARG), ajungƒnd pƒnÇ Œn Asia MicÇ ­i chiar Œn Italia. A­a s-a putut Œnîelege de ce atƒt Diodor Siculul cƒt ­i Strabo ­i alîii Œi socoteau "rÇtÇcitori, vagabonzi".

Desocperindu-se Œn sƒnul poporului romƒn practici, credinîe care amintesc de acei preoîi apolinici, dar ­i toponime pe tot Œntinsul Daciei, formate din radicalul ARG (ca de ex. ARG-ES sau (H)ARGHITA), se concluzioneazÇ cÇ datoritÇ credinîei acelor strÇmo­i Œn nemurire, prin cre­tinare s-a vÇdit justeîea acelei orientÇri spirituale, care ­i-a vÇzut Œmplinite aspiraîiile ancestrale Œn nemurire, prin ×nvierea lui Iisus Hristos. AceastÇ comunitate de nÇzuinîe constituind explicaîia u­urinîei cu care lumea pelasgÇ=arimicÇ=tracÇ a ŒmbrÇîi­at noua religie. Prin Œnlocuirea sacerdoîiului apolinic, a dispÇrut un nume definitoriu etnic ­i spiritual, cel de pelargi.

Pentru o cƒt mai deplinÇ cunoa­tere a acestui vast capitol al istoriei naîionale, autorul propune Œnfiinîarea unei ramuri istorice destinate strictului studiu al acelor strÇmo­i care au marcat istoria prin numele de PELARGI.