Ioan DrÇgu­in, Bucuresti, Romania
Eminescu ­i Densu­ianu

DupÇ trecerea la cele ve­nice a mentorului ­i profesorului sÇu, Aron Pumnul, Mihai Eminescu se hotÇrÇ­te sÇ pÇrÇseascÇ ­coala din CernÇuîi. ×n primÇvara lui 1866, cÇlÇtorea pe jos cÇtre Blaj, inima culturalÇ ­i politicÇ a Ardealului, unde i se semnaleazÇ prezenîa, de la Œnceputul lui octombrie, cu o scurtÇ trecere prin Alba Iulia (27-28 august) la o adunare generalÇ a societÇîii ASTRA Œn Catedrala ×ntregirii Neamului.

A­adar, la Œnceputul lui octombrie, acela­i an, pe nea­teptate dispare din Blaj ­i apare la Sibiu, unde Œl cautÇ pe Nicolae Densu­ianu, pe atunci student la Academia de Drept de acolo. Eminescu Œi spune cÇ nu are pa­aport ­i-l roagÇ insistent sÇ facÇ tot posibilul ca el sÇ poatÇ trece frontiera.

Densu­ianu Œl gÇzduie­te trei zile, dupÇ care Œl trimite cu o scrisoare de recomandare cÇtre pÇrintele Bratu din RÇ­inari (bunicul dinspre mamÇ al poetului Octavian Goga). Acesta Œl omene­te cƒteva zile ­i-l ajutÇ sÇ treacÇ prin Vama Cucului, Œn Ýara RomƒneascÇ.

Este de presupus ca Eminescu sÇ fi primit de la Densu­ianu o serie de informaîii preîioase referitoare la istoria strÇveche ­i la descendenîa dacicÇ a neamului romƒnesc. Aceste informaîii au putut sÇ-i fie foarte utile Œn cercetÇrile pe care le va fi fÇcut Œn bibliotecile universitÇîilor de la Viena ­i Berlin, Œn timpul studenîiei, Œntre anii 1869 ­i 1874. Este posibil ca N. Densu­ianu sÇ-l fi ajutat Œn acest moment important al formÇrii sale intelectuale Œn a-­i limpezi gƒndirea cu privire la strÇmo­ii no­tri daci. De altfel, un an mai tƒrziu, Œn 1867, printre alte subiecte importante, Eminescu Œi vorbe­te lui I. L. Caragiale despre daci.

Eminescu ­i Densu­ianu se reŒntƒlnesc dupÇ aproape doi ani la Sibiu, Œn timpul stagiunii de zece zile (20-30 iunie 1868) a trupei lui Pascaly. Este sigur cÇ ei s-au vÇzut de cƒteva ori ­i avƒnd Œn vedere bunele relaîii statornicite Œntre ei, cƒt ­i preîuirea reciprocÇ, vor fi avut ce sÇ-­i ŒmpÇrtÇ­eascÇ de la teatru ­i poezie pƒnÇ la istorie. SÇ nu uitÇm cÇ momentul era foarte fierbinte pentru Ardeal. ×n 1867 a fost creat dualismul austro-ungar care a adus noi pericole ­i tiranie asupra romƒnilor din imperiu. Iar cei doi tineri patrioîi participau activ la frÇmƒntÇrile privind destinul naîiunii romƒne.

×n perioada studiilor de la Viena, Eminescu ia cuno­tinîÇ de "Getica" lui Iordanes. Atunci se fundamenteazÇ convingerile lui asupra originii noastre dacice, exprimate pe Œntreaga duratÇ a operei sale poetice: Memento mori (1872), Odin ­i poetul (1872), RugÇciunea unui dac (1879), Sarmis (1879), Gemenii (1882). Cu o singurÇ excepîie, RugÇciunea unui dac, toate celelalte poeme au fost publicate postum, dupÇ ce Œn 1902, Titu Maiorescu a depus la Academie, manuscrisele poetului. 

Se mai cunosc cazuri Œn cultura lumii, dar ­i Œn cea romƒnÇ, cƒnd asemenea Œntƒlniri, de-a dreptul providenîiale, ale unor oameni deosebiîi, sÇ-i fi ajutat Œn a-­i Œmplini destinele, potenîƒndu-se reciproc ­i sinergic.

Este ­i cazul celor doi titani ai istoriei ­i culturii romƒne, EMINESCU ­i DENSU¸IANU.