|
Ion Ghinoiu, Bucuresti, Romania Lupul. Totem al dacilor Œn spiritualitatea romƒneascÇ
Stabilitatea comportamentului de reproducere al lupului, ferocitatea cu care acesta Œi procurÇ hrana, demnitatea, reflectatÇ astÇzi prin neputinîa omului de a-l dresa
pentru a-l aduce sub cupola circului sÇ sarÇ prin cerc pentru o bucatÇ de carne, sunt trÇsÇturi care l-au propulsat, Œn antichitate, Œn rƒndul divinitÇîilor. La
latitudinea geograficÇ a Romƒniei lupii se strƒng Œn haite, se cunosc i se aleg perechile. Peste aproximativ o lunÇ de zile, la Filipii de ToamnÇ (14 - 21
noiembrie) Œncep Œmperecherile care se Œntind pe o perioadÇ ŒndelungatÇ de timp, ultimele avƒnd loc la Filipii de IarnÇ (29 - 31 ianuarie). DupÇ o perioadÇ de gestaîie de
62 - 63 de zile, lupoaicele fatÇ dupÇ oi, capre, cÇprioare cƒnd au carne fragedÇ pentru pui. Ei duc apoi o viaîÇ familialÇ (lupul, lupoaica i cÇîeii de lup) pƒnÇ la
constituirea haitei cƒnd noua generaîie (cÇîeii de lup) iau parte la atacarea i prinderea prÇzii. Filipii sunt o haitÇ personificatÇ a lupilor a cÇrei cÇpetenie, Filipul
cel Mare sau Filipul cel Schip, este celebratÇ la Ovidenie (21 nov.) sau la Sƒntandrei (30 nov.). ×n perioada de gestaîie crescÇtorii de animale mai sÇrbÇtoreau un
patron al acestora, Sƒnpetru de IarnÇ (14 ianuarie). Este evidentÇ suprapunerea unor mari sÇrbÇtori populare peste momentele semnificative ale ciclului de
reproducere al lupului. De altfel, sfƒritul lunii noiembrie (Ovidenia, Sƒntandrei, Noaptea Strigoilor) i Œnceputul lunii decembrie (Mo Nicolae, Zilele Bubatului,
Varvara), perioadÇ a anului cu cea mai mare concentrare a sÇrbÇtorilor i obiceiurilor dedicate lupului, se identificÇ cu un strÇvechi scenariu ritual de Œnnoire a
timpului calendaristic, probabil Anul Nou dacic. Ca oricare altÇ mare divinitate, el pedepsete, dar i ajutÇ credincioii: vede dracii i Œi sfƒie la BoboteazÇ, sperie
sau alungÇ bolile copiilor etc. ×n Platforma Luncani (jud. Hunedoara), Œn imediata apropiere a cetÇîilor dacice din Munîii OrÇtiei, primul alÇptat al copilului se fÇcea,
pƒnÇ la Œnceputul secolului al XX-lea, printr-un aparat Œn formÇ de cerc, confecîionat dintr-o falcÇ i piele de lup, numit gurÇ de lup. Pe arii relativ extinse,
copiii grav bolnavi erau botezaîi Lupu, nume de fiarÇ de care sÇ ŒnspÇimƒnte boala. ×n cƒntecele de Zori lupul e cÇlÇuzÇ a sufletului omului pe drumurile Œntortochiate
care duc la Rai: ¸i-îi mai va iei / Lupul Œnainte, /Ca sÇ te ŒnspÇimƒnte, /SÇ nu te spÇimƒnîi, / Frate bun sÇ-l prinzi, //. Lupul este, alÇturi de alte animale
sÇlbatice (ursul) i domestice (cƒinele), de unele pÇsÇri de pradÇ (cucuveaua, bufniîa) i de curte (gÇina care cƒntÇ cocoete) mesager al Morîii. Mesajul lor funest este
transmit prin cƒntec: cƒinele i lupul urlÇ prelung, gÇina cƒntÇ cocoete, cucuveaua, bufniîa cƒntÇ. |