G.D. Iscru, Bucuresti, Romania
Actualitatea lui Nicolae Densu­ianu

Moto: " Pentru greci, pelasgii erau primii locuitori ai pÇmƒntului" (Herodot, Istorii, I/56)

Venit Œn ÝarÇ, din Transilvania, Œn 1878, Nicolae Densu­ianu ­i-a dat, cu prisos, proba competenîei ­i a seriozitÇîii sale ­tiinîifice. Dar ardeleanul latinist ­i romanist, Œn atmosfera de la Bucure­ti, avea sÇ ŒnîeleagÇ repede importanîa studiului Daciei ca ideal de unitate care ne traversase istoria. ¸i pentru a arÇta cum a fost posibilÇ atunci unitatea politicÇ, sub un Burebista, el a Œnîeles cÇ trebuia Œnceput cu Œnceputul, care dÇdea, deopotrivÇ, importanîÇ ­i motivaîie efortului. CÇci cele mai multe spirite luminate ale romƒnilor se focalizau atunci pe ideea de unitate politicÇ deplinÇ a spaîiului carpatic. ¸i Dacia preistoricÇ era Œnceputul. DacÇ ar fi avut timp, cu siguranîÇ ar fi continuat. Dar abia a avut timp ­i forîÇ sÇ ducÇ acest prim proiect pƒnÇ aproape de final.

DupÇ un studiu asupra izvoarelor antice, cum nimeni altul nu mai fÇcuse pƒnÇ la el, dublat prin cunoa­terea cu pasul a Œntregii vetre a autohtoniei ­i continuitÇîii noastre, cu toponimele, relieful ­i resursele ei, cu frumuseîile, cu oamenii ­i cu limba lor unitarÇ Œn Œntreg spaîiul, studiu  Œntregit cu bogÇîia folclorului romƒnesc care pÇstra amintirea unei istorii mitologice, neŒnîeleasÇ de alîii cum se cuvine, dar ­i cu alte izvoare de tradiîie, culese printr-o anchetÇ declan­atÇ la nivel naîional, deci dupÇ un studiu complex al izvoarelor, dobƒndind o viziune unicÇ asupra istoriei naîionale Œn arealul locuibil, atunci, al continentului, Nicolae Densu­ianu a demonstrat prioritatea ­i locul central al spaîiului carpatic Œn geneza ­i afirmarea primelor civilizaîii. A demonstrat cÇ de aici, pe mÇsura dezvoltÇrii generale, au pornit "roiuri" ­i "valuri" de populaîie pe cele patru direcîii cardinale, declan­ƒnd, Œn spaîiile de sedentarizare, alte procese de etnogenezÇ ­i de devenire etno-naîionalÇ.

DupÇ aceastÇ primÇ "epocÇ de aur" a urmat o istorie eroicÇ, Œntr-o nouÇ etapÇ, a naîiunii matcÇ a traco-geto-dacilor, dar pe care istoricul n-a mai putut-o continua.

Dar un asemenea Œnceput, practic fÇrÇ egal Œn istoria umanitÇîii ­i, sub aspect ­tiinîific, o realizare fÇrÇ egal Œn istoriografia romƒneascÇ, era de naturÇ sÇ ofere, cu prisos, motivaîie contemporanilor, Œn chip deosebit, o viziune nouÇ asupra abordÇrii istoriei naîionale.

Nicolae Densu­ianu ­i-a Œnîeles neamul care nutrea aceastÇ dorinîÇ supremÇ ­i a acîionat Œn consecinîÇ pƒnÇ la epuizare dar, din pÇcate, Universitatea ­i Academia n-au Œnîeles atunci valoarea ­i mesajul acestei opere-unicat, dupÇ cum nu le Œnîeleg nici azi. SÇ sperÇm cÇ aceste douÇ Œnalte forumuri ale ­tiinîei vor Œnîelege, iar prin aceasta vor da o mai puternicÇ motivaîie ­i forîÇ generaîiilor de azi ­i de mƒine Œn ceasul de cumpÇnÇ care ne ŒncearcÇ.

Prin importanîa mesajului ­i prin valoarea Œn sine a operei, Nicolae Densu­ianu este, azi, mai actual ca oricƒnd.