Elena Forîu, Bucuresti
Eterna reŒntoarcere

Fiinîa ajunsÇ pe scara evoluîiei la treapta de "homo significans" a creat, Œn arcul carpatic, spre sfƒr­itul paleoliticului semne prin care sÇ-­i explice forîele cosmosului ­i sÇ comunice cu ele. Omul care a incizat fragmentul de os de la Cuina Turcului, acum mai bine de 10.000 de ani, ne-a lÇsat un mesaj optimist, folosind rombul (semn al vieîii), coloana (semnul susîinerii), unghiul (cu semnificaîii deiferite, dupÇ poziîie), ha­urile paralele ca ŒntÇrire a semnificaîiei. Aceste semne Œnmulîite Œn timp (cu spirala, cercul etc.) vor Œnchipui prin repetare, combinare, orientare, metamorfozÇ, aplicate prin incizie sau excizie (pe urnele funerar ­i vasele de cult) adevÇrate mesaje criptate. Culorile sacre (alb, ocru, ro­u, negru-brun, vor spori eficienîa simbolurilor ­i valoarea decorativÇ). (Proiecîii - "Semnele cerului, semnele pÇmƒntului", V. Vasilescu).

Sub Burebista, dacii trÇitori Œn cumpÇtare ­i credinîÇ Œn nemurire, nu au nevoie de reprezentÇri figurative ale zeului lor "Unic".

Asocierea puterii regale cu cea a marelui preot Œi determinÇ sÇ lupte aprig pentru libertatea lor, preferƒnd moartea (viaîa ve­nicÇ) sclaviei pe pÇmƒnt. De aceea, cuceritorii romani, Œn general toleranîi, vor interzice ritualurile dacice, dupÇ moartea lui Decebal; ele vor continua totu­i, la adÇpostul munîilor ­i al codrilor, dacii rÇsculƒndu-se cu fiecare nouÇ generaîie.

Aniconismul dac va fi Œnlocuit de iconografia romanÇ sau de "interpretatio romana" a cultelor altor popoare "ex orbe romana".

Vor supravieîui totu­i, acele rituri ­i credinîe ce nu aduc atingere cultelor oficiale. De exemplu dualismul bine-rÇu, baza zoroastrismului, existent la noi Œn riturile despre fƒrtat ­i nefƒrtat, la tracii din sud Œn cultul  cabirilor, la egipteni Œn cultul lui Osiris, la romani, Œn cultul lui Castor ­i Polux. Sublimƒnd ulterior Œn balada Mioriîa implicÇ ­i cultul sacrificiului aducÇtor de mƒntuire ­i viaîa ve­nicÇ care, la cre­tini, va fi sacrificiul (acceptat) al lui Iisus, cel vƒndut de Iuda. De altfel, Œn Amazonia, ultimul sacrificiu acceptat (cu reminiscenîe antropofage) a avut loc Œn 1953, iar  Œn Asia, unele populaîii ŒncÇ practicÇ, Œn numele lui Iisus, rÇstignirea de scurtÇ duratÇ, de sÇrbÇtoarea Pa­telui.

Vechile credinîe revin transfigurate Œn simbolurile cre­tinismului, monoteist Œn principiu, politeist Œn practicÇ (prin roiurile de sfinîi cu rol de protectori ­i intermediari, specializaîi pe domenii, preluƒnd vechile tradiîii).

Din marea deschidere spre vis, ce trece din veac, prin fiinîa neamului nostru cÇuta cƒteva permanenîe ale tainelor naturii ce au preocupat gƒndul strÇmo­ilor, ne­tiutori de marile curente filozofice, ca ­i minîile cele mai luminate de la Deceneu Œncoace.

Fenomene ale naturii: Somnul (stare primordialÇ ­i regenator al naturii), Originea vieîii (maternitatea, germinaîia), Mi­carea (rotirea sorilor, zborul, valul), Con­tiinîa de sine.

Elemente ale naturii: Apa- PÇmƒntul-Focul-Lumina.

Simboluri repotenîate Œn plastica romƒneascÇ modernÇ (sÇmƒnîa, inima, poarta, vatra, altarul).

Dar forîa  simbolurilor sacre ancestrale metamorfozatÇ Œn frumuseîe se manifestÇ atƒt Œn creaîia arti­tilor ce sunt citaîi Œn lucrare cƒt ­i, Œn mai mare sau mai micÇ mÇsurÇ, la cei peste 5000 de plasticieni romƒni din îarÇ ­i din strÇinÇtate.