Angela Bucur, Bucure­ti, Romania
Probleme de drept la geto-daci

Diversitatea ­i complexitatea relaîiilor sociale determinate de traiul Œn comun al indivizilor a impus organizarea ­i reglementarea lor Œn cadrul societÇîii. Dreptul reprezenta Œn acest sens o autoreglementare a raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni.

La populaîia geto-dacilor dreptul era exercitat  prin cutumÇ ­i lege. Cutuma sau obiceiul a reprezentat prima formÇ de manifestare a dreptului. Aceasta se referea la norme de conduitÇ, cum sunt relaîiile  dintre rude, obiceiurile magico-religioase, riturile funerare. Sistemul cutumiar la geto-daci nu a reprezentat de la Œnceput manifestarea unei  con­tiinîe juridice, care se va forma o datÇ cu apariîia statului ­i a sistemului de drept, ci a avut caracterul unei reacîii spontane. MÇsurile luate se bazau pe Œndemn ­i, Œn cazuri rare, pe sancîiuni.

Normele de conduitÇ erau prestabilite ­i sancîionate material ceea ce ŒnseamnÇ cÇ Œncep sÇ aibÇ un caracter juridic. Sfatul - adunarea democraticÇ unde membrii aveau drept egal de vot - adopta aceste norme. Ele erau apoi recunoscute ­i aplicate de toîi membrii. ×n caz de conflict, toate problemele erau rezolvate de cei interesaîi ­i, Œn majoritatea cazurilor, obiceiurile reglementau totul.

Cutumele aveau un puternic caracter religios. Prin magie susîine Criton (care l-a Œnsoîit pe ŒmpÇratul Traian Œn Dacia Œntre anii 101-105 e.n.) la pag. 932 "regii geîi impun supu­ilor lor teama de zei ­i bunÇ Œnîelegere ­i dobƒndesc lucruri mari".

O datÇ cu formarea statului geto-dac ­i dezvoltarea economicÇ ­i socialÇ, alÇturi de cutume apar ­i norme juridice care erau sancîionate de stat. Cutuma geto-dacilor a fost aplicatÇ ­i dupÇ cucerirea Daciei de cÇtre romani, dar numai atunci cƒnd nu era Œn contradicîie cu principiile dreptului roman.

Legea reprezintÇ cel de-al doilea mod de exercitare a dreptului la geto-daci. Ea reprezenta emanaîia puterii religioase ­i statale, care era concentratÇ Œn acelea­i mƒini. Legea  a ŒmbrÇcat douÇ forme: forma nescrisÇ ­i forma scrisÇ.

×n lucrarea lui Carolus Lundius, tradusÇ de prof. Maria Cri­an, se susîine cÇ Zamolxis a fost primul care a promulgat legi. ×n capitolul al IX-lea, Corolus Lundius subliniazÇ perceptele filozofice ale lui Zalmoxis. Autorul susîine cÇ acestea sunt ­i percepte ­i norme de drept  ale justiîiei ­i jurisprudenîei germane ­i care tocmai de aceea sunt ­i foarte drepte pentru cÇ s-au inspirat din filozofia lui Zalmoxis pe care Œl considera marele leguitor al geîilor, adicÇ al strÇmo­ilor lor, al germanilor.

Prof. Maria Cri­an apreciazÇ cÇ lucrarea lui Carolus Lundius "este Œn adevÇr un tezaur de informaîii pe marginea legilor Œntocmite puse pe seama celui dintƒi ­i celui mai mare leguitor care a fost zeul nostru".

Faptul cÇ Zamolxis a fost leguitor este confirmat ­i de filozoful grec Iamblichos (283-333 e.n.) XXX, 173: "CÇci Zamolxis, de origine trac, fost sclav ­i discipol al lui Pitagora, dupÇ ce a fost eliberat s-a Œntors la geîi, le-a Œntocmit legile ... ­i a Œndemnat la bÇrbÇîie pe concetÇîenii sÇi, convingƒndu-i cÇ sufletul este nemuritor".

Subliniez faptul cÇ legea nu a reprezentat o simplÇ codificare a obiceiurilor, ci au fost introduse norme noi care cuprindeau porunci ale regelui.