Adrian - Nicolae Popescu, Bucure­ti, Romania
DunÇrea - hotar ­i mormƒnt

Vom Œncerca, Œn aceastÇ lucrare, o rapidÇ trecere prin cƒteva aspecte simbolice sub care apare DunÇrea Œn unele creaîii populare Œn versuri. Problema devine mult mai complexÇ dacÇ pÇtrundem, spre mare, Œn lumea tainicÇ ­i labirinticÇ a Deltei sfinte a daco-geîilor. La fel, dacÇ luÇm Œn discuîie ­i epica Œn prozÇ, mai expusÇ inovaîiei decƒt cea versificatÇ. SÇ reîinem, totu­i, cÇ fascinanta ­i terifianta lume de simboluri danubiene relevÇ, graîie memoriei colective ­i forîei de transfigurare artisticÇ a generaîiilor de creatori anonimi, interesante ­i ne­teptate adevÇruri despre spiritualitatea romƒneascÇ atƒt de bogatÇ.

O tabletÇ de lut ars descoperitÇ Œntr-o locuinîÇ a a­ezÇrii dacice de la Dumbrava (Ia­i) are incizatÇ pe o faîÇ imaginea soarelui - un cerc  cu razÇ, iar pe cealaltÇ - conturul unei bÇrci. Ipoteza generatÇ imediat a fost aceea a unei relaîii importante Œntre cultul soarelui ­i un cult al apei, la vechile populaîii nord-dunÇrene. ExistÇ, de altfel, certitudinea existenîei unei divinitÇîi tutelare pentru fluviul sacru: zeul Danubius, a cÇrui reprezentare se aflÇ pe Columna traianÇ ­i pe un denar consular. MÇrturii scrise despre statutul special al DunÇrii Œn existenîa ­i Œn panteonul dacic consemneazÇ ŒmpÇrtÇ­irea dacilor cu apÇ din fluviu, Œnainte de plecarea la luptÇ. Pe de altÇ parte, Vasile Pƒrvan aminte­te Œn treacÇt de unele practici magice ale femeilor gete, Œn cadrul cÇrora se folosea apa DunÇrii, considerƒndu-se a avea virtuîi tÇmÇduitoare.

Toate aceste elemente au Œn sine semnificaîii foarte complexe ­i profunde, pornind de la valoarea simbolicÇ a practicilor respective. ×n primul caz, avem de a face cu ceea ce azi am numi sensul eucharistic al actului ŒmpÇrtÇ­aniei. ExistÇ ŒnsÇ o micÇ, dar semnificativÇ diferenîÇ faîÇ de ritualul cre­tin: apa DunÇrii, consideratÇ sfƒntÇ, deci nemaiavƒnd nevoie de transferul de sacru prin mijlocirea unui preot, este o apÇ curgÇtoare. Ea reprezintÇ, deci, evoluîia neŒncetatÇ, devenirea ­i transformarea Œnnoitoare. Trebuie legatÇ neŒncetat aceastÇ practicÇ de credinîa geto-dacilor Œn nemurire. A­a-zisa ŒmpÇrtÇ­anie se fÇcea Œnainte de plecarea la luptÇ, or lupta putea sÇ Œnsemne, Œn primul rƒnd, moarte ­i a muri Œnfruntƒnd du­manul era o mare cinste, cÇci rÇzboinicul mergea direct la Zamolxe.