Eminescu un Istoric ?

Eminescu îmbratiseaza cu dragoste trecutul stramosesc, evoca figurile marete neamului, împrejurarile de viata, se lasa biruit de contemplarea
ruinelor ramase marturie ale trecutului nostrum măreț pe car-l aduce în prezent:

”Mai sta-nradacinata-n munti de piatra,
Cu murii de granit, cu turnuri gote,
Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?"

Daca în tinerete Eminescu e mandru de originea noastra latina, vorbind totodata cu deosebita dragoste de eroicul popor dac, în ultimii ani, 1881, declara ca “În România totul trebuie dacizat!”. Poporul dac formeaza subiectul câtorva opere literare ale lui Eminescu ramase neterminate. Într-o poezie numai schitata, el vorbeste de glorioasa rezistenta si moarte a lui Decebal si a tovarasilor lui; în alte poezii neterminate se vorbeste, de asemenea, de eroismul Dacilor, într-un manuscris se afla planul unui poem în patru cânturi intitulat "Decebal".
În Daci el vede un popor plin de noblete, de iubire de patrie si de libertate: „Era un popor brav acela, care-a impus tribut Romei. Era un popor nobil acela, a carui cadere te împle de lacrimi, iar nu de dispret, si a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblete, de amor de patrie si libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n'a fost si nu va fi rusine niciodata".
Personal cred azi ca a fi Dac nu este o calitate, ci un dat.
Nu alegem sa fim daci, ci ne nastem daci.

Sa nu uitam ca în 1881 Eminescu a declarat ca : În România totul trebuie dacizat”, în perioada în care N.Densusianu începuse sa lucreze la volumul “Dacia preistorica” lucrare în care alaturi de arheologia materiala, disciplina istorica riguroasa, el va întroduce, pentru prima oara, si arheologia spirituala din multimea de marturii scrise ale antichitatii greco-latine, asociind, probe gasite la mii de ani sau la mii de kilometri distanta.
Marele nostru poet, politician si istoric national Mihai Eminescu a înteles importanta istorica si contributia inestimabila a Daciei si a regilor ei în evolutia societatii noastre.

…

Noi, Dacii

                                         Adevărul nu cunoaşte graniţe

         În viaţa fiecărui om există un moment unic, de o importanţă majoră în evoluţia multilaterală a persoanei respective.

        Pentru mine, acel moment a început în copilărie şi s-a dezvoltat pe parcursul mai multor ani. Rolul hotărâtor în formaţia mea culturală şi profesională l-a avut familia, părinţii mei. Tatăl meu a fost un om de ştiinţă. Corectitudinea şi interesul lui constant pentru cunoaştere mi-au fost un permanent îndemn de a cerceta, de a afla lucruri noi. Mama m-a încurajat să citesc, să-mi lărgesc cunoştinţele în domeniul artei şi, în mod deosebit, în sfera literaturii române şi universale. Dintre scriitorii care au avut un rol deosebit de important în formarea personalităţii mele de mai târziu trebuie să-l  menţionez pe Jules Verne, ale cărui cărţi mi-au dezvoltat imaginaţia şi mi-au bucurat copilăria.

       În ultimul an de liceu, datorită pregătirii mele de excepţie la matematică, eram hotărât să urmez Politehnica. Am avut, însă, şansa să citesc cartea „Omul-amfibie” a scriitorului rus Beleaev. Autorul relatează, cu mijloace specifice beletristicii, succesul unui chirurg care a transplantat un plămân de delfin unui copil, salvându-i, astfel, viaţa. Copilul a devenit amfibie. Cartea m-a impresionat atât de mult, încât am realizat că direcţia mea în viaţă este medicina. Ceea ce am şi făcut.

       Trăind de mulţi ani în America, am avut ocazia, ca doctor, să întâlnesc oameni de pe tot mapamondul, oameni care erau mândri de ţara în care s-au născut. Spre neplăcuta mea surpriză, am constatat că multor români le era jenă de originea lor şi sufereau un fel de înstrăinare etnică,

o depersonalizare stranie. Deşi născuţi în România, ei spuneau că sunt, ca origine, italieni, germani, francezi... numai români - nu!  Intrigat de acest ciudat fenomen, am încercat să-i aflu cauza. După o muncă asiduă de cercetare a multor documente din ţară şi din străinătate, mi-am dat seama  că istoria noastră, istoria adevărată a poporului nostru, este fundamental diferită de cea învăţată în şcoală. Descoperirea m-a incitat şi m-a determinat să continui studiile, cu preponderenţă asupra istoriei Daciei…

de Dr. Morcov Florea

de Prof. Dr. I. P. Tatomirescu

de Prof. Dr. I. P. Tatomirescu