Transilvania la NY (Dec 21 2013) IOAN AUREL POP

Category: Blog articles
Published on Thursday, February 16 2017 04:41
Written by Administrator
Hits: 3599

Azi, 12 decembrie 2013, am avut neplăcerea să-l ascult, la New York, pe Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca (sau cum i-a plăcut să-l numească: „Kolozsvár”) vorbind, dintr-o perspectivă “academică”, despre valorile multiculturale din Transilvania, create de români, germani, maghiari, evrei şi alte naţionalităţi, de-a lungul veacurilor.
Spre surprinderea mea, nu s-a menţionat nici un nume românesc de creator de cultură sau artă din Transilvania.



Tot de la emeritul profesor român (?) am aflat cu surprindere că Transilvania a aparţinut Ungariei pâna la anul 1688 ( !!!) când a fost ocupată de imperiul Habsburgic.

Oare emeritul Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai

 -nu a auzit ca până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a

făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom !??,

- nu a auzit de Înfrângerea Ungariei la Mohacs din1526 în faţa turcilor şi cucerirea
capitalei Buda în 1541 care are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a
regatului ungar?.

 

-     nu a auzit de Paşalâcul de la Buda sau poate o fi fost şi un Paşalâc la Kolozsvár ?!

-      

-     nu a auzit de faptul ca Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană ?!.

-      

- nu a auzit de  respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), când Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul
fostului regat ungar şi pentru prima data si Transilvania ( deci nu in 1688), anexiuni recunoscute prin prin tratatul de la Karlowitz
(1699)?!.
 
În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar
intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.
- În urma pactului dualist din 1867,Ungaria este absorbita în cadrul
imperiului Habsburgic ( deci dupa aproape 200 de ani de “colonie austriaca” se aude de Austro-Ungaria), dar asta nu inseamna ca au ocupat ei ungurii Transilvania!
În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul
Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat iar independent ( după o perioadă de aproape 400 de ani) iar
Transilvania alege să se reîntoarcă la patria mamă, la  România.

Deci când domnule profesor Pop a fost ea, Transilvania ocupată de Ungaria ? Vă spun eu,    în 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei
este cedată (pentru prima dată în istorie, datorita presiunilor lui Hitler) Ungariei, pentru PATRU ( !!!) ani doar domnule profesor Pop, da , patru ani, până în 1944,
când revine acasa, la România.

L-am întrebat de ce nu vorbeşte şi despre daci, când în inima Transilvaniei sunt rămăşiţele Statului Dac la tot pasul, iar domnul profesor mi-a răspuns că aici se discută numai de Transilvania, începând cu perioada de când a primit acest nume de la unguri, în secolul al XI-lea ( chiar să fi vorbit ei ungurii  limba latina?!!) 

I-am replicat că Laonic Chalcocondil (1423—1490 ) unul dintre cei mai de seamă istorici bizantini din secolul al XV-lea (sic!), numeşte “Transilvania”, Dacia peonilor, dovedind o cunoaştere exactă a realităţilor etnice (populaţia predominant „dacă”) dânsul nu părea să-şi aminteacă numele de Dacia Peonică, dar a ţinut, academic, să-mi corecteze pronunţarea numelui lui Laonic Chalcocondil, cu toate că atunci când se referea la Făgăraş pronunţa numele acestuia foarte ciudat… „Fogaras” (!?!).

Când, în pauză, îi spuneam unui prieten că: 
„Cine vrea să mă asculte, 
Sfatul meu îi poate prinde bine, 
Se pot spune prostii multe 
Şi-n cuvinte mai puţine!”, 
un colaborator al distinsului Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, tocmai trecea prin spatele meu, şi nu a putut să se abţină să nu menţioneze că...m-a auzit. Sigur că frica m-a cuprins pe loc (!)... aşa că, acum doresc să-i dau un răspuns, în scris, domnului Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, cu privire la multiplele erori voite (sic!) din prezentarea domniei sale şi o fac din două motive: o dată pentru că îi respect pe maghiari deopotrivă cu românii şi apoi pentru că Mişcarea Dacologică iubeşte adevărul.

Maghiarii au pretenţii teritoriale la toţi vecinii. Dacă aceste pretenţii sunt întemeiate sau nu, dacă ele sunt corecte şi argumentate istoric, e treaba istoricilor maghiari, sloveni, slovaci, austrieci, sârbi, croaţi şi ucrainieni.

Pe mine mă priveşte Transilvania.

În şcolile române şi maghiare din Transilvania se învaţă faptul că la venirea maghiarilor – la începutul secolului X – în Transilvania era vid de populaţie. Asta e principala teorie pentru care maghiarii în ziua de azi revendică Transilvania. Astfel pentru maghiari:

- nu are nici o importanţă faptul că populaţia majoritară – de aproape 80% (şi nu de 45 % cum ne explică academic domn’ Profesor) – din Transilvania e de origine română;

- nu are nici o importanţă că în inima Transilvaniei sunt rămăşiţele statului DAC la tot pasul;

- nu are nici o importanţă că românii vorbesc şi astăzi limba lor străveche ( şi NU o „new latin language”, cum academic ne explică domn’ Profesor Pop), deşi sunt în mijlocul unor state de origine slavă;

- nu are nici o importanţă că într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea şi membru al Comisiei Teologice Internaţionale, unul din oamenii care au avut acces la documente secrete din arhiva Vaticanului, a făcut o declaraţie surprinzătoare: „Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba latină, vine din locul din care se trage limba română, sau precursoarea sa, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.a.)”;

- nu are nici o importanţă că Transilvania însăşi poartă un nume latin şi nu maghiar, şi nu are importanţă că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Ungaria (iar nu aşa cum ne explică academic Pop că inclusiv după Paşalâcul de la Buda, Transilvania a făcut parte tot din Ungaria, până la ocuparea ei de către Imperiul Habsburgic în anul 1688);

- nu are absolut nici o importanţă că ungurii însăşi se recunosc pe sine ca migratori, venind din Asia şi asediind o mare parte din Europa.

Nu! Ei spun că Dacii au dispărut din istorie şi că Transilvania era goală când s-au refugiat ei, în urma războiului cu moravii şi bulgarii, care i-au împins spre Nord.

Documentul care consfinţeşte aceste convingeri maghiare este celebra: “Gesta Hungarorum” a lui Anonimus. Problema e că până şi această scriere vorbeşte de lupta de 200 de ani a maghiarilor pentru a cuceri Panonia şi mai târziu Transilvania şi de faptul că s-au luptat cu ducii Menumorut şi Glad, iar în anii 904 au de-a face în Transilvania cu un localnic pe nume Gelu care conduce o formaţiune statală locală.

G.D. Iscru aminteşte de o informaţie din sec. IV transmisă prin cartea “Origines Hungaricae”, scrisă de Franciscus Foris Otrokocius, la 1693, referitoare la limbile vorbite la curtea regelui hunilor: limbile gotice şi ausonica, unde prin limba ausonilor se înţelege dacică care este, de fapt latina vulgară, potrivit prelatului maghiar Otrokocius.

Attila Hunul (406-453 d.Hr.) însuşi se intitula „rege al hunilor, al meduşilor, al goţilor şi al dacilor”, dovadă că dacii existau şi erau recunoscuţi de Attila.

Să nu uităm şi de Memoriul din 1784 al grofilor şi al baronilor unguri, care, simţindu-se, pe bună dreptate, venetici în Transilvania, cerând ajutor armat de la administraţia habsburgică, pentru înăbuşirea revoluţiei vlahilor de la anul 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, recunoşteau că: „Părinţii noştri, veniţi din Sciţia, au cucerit cu lupte victorioase şi cu sângele lor această scumpă patrie şi după ce au supus şi au făcut iobagi pe părinţii vlahilor care s-au revoltat astăzi, 1784, asupra noastră, dânşii (n.a. adică ungurii) au domnit liniştit peste ei, ţinându-i totdeauna într-o aspră disciplină.“

Domnule Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca (sau Kolozsvár, cum vă place să-l numiţi), sunteţi o cruntă dezamăgire pentru un profesor care îşi primeşte salariul lunar de la statul român, din munca milioanelor de români, şi pentru cetăţenii românii care îşi trimit copiii la dumneavoastră pentru învăţătură!

În final ce trebuie ştiut este că, de-a lungul zecilor, sutelor şi miilor de ani, dacii şi urmaşii lor legitimi de azi, noi românii, nu am avut nevoie de migratori, ci migratorii au avut nevoie de noi, şi ceea ce le cerem noi azi este puţin respect!

Dr.N.Săvescu

 

 

 

D-lui Dr. Napoleon Savescu,

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

 

Stimate domnule Savescu,

Prietenul meu, scriitorul Eugen Cojocaru, mi-a transmis reactia dvs legata de conferinta de la New York a Rectorului Universitatii clujene. Ea a venit tocmai la timp, caci coincidenta face ca domnul Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop urmeaza sa tina o conferinta la Casa româneasca din Paris la 13 ianuarie 2014. Ori, eu ma pregateam sa profit de ocazie ca sa-i pun unele intrebari, pe un ton prietenesc, considerandu-l partas la cauza romaneasca - idee pe care informatiile dvs par sa o spulbere.

De ce credeam in bunele sale intentii? Pentru ca, dupa o perioada "intunecata" in existenta Universitatii clujene, noul rector si-a inceput mandatul pasind cu dreptul, re-aducand Filarmonica clujeana la Casa Universitarilor, la sediul ei dintotdeauna, ctitorit de insusi regele Carol II drept "loc de intalnire a inteligentiei clujene". Voiam sa stiu daca, in calitate de notabil, de intelectual ardelean si de istoric roman, a fost, sau este, afectat de urmatoarele lucruri:

- Intrarea la Casa Universitarilor e incadrata de doua placi comemorative, una care arata ca Universitatea clujeana a fost infiintata de un principe maghiar, iar cealalta, de data mai recenta, care pare sa ne reproseze faptul ca pe acel loc fiintase primul teatru maghiar al orasului. Oare noi, romanii, n-avem nimic ce sa afisam acolo, drept contra-pondere?

- Se fac incontinuu renovari la casele vechi din Cluj, de cele mai multe ori cu sponsorizari... fino-ugrice! De fiecare data disapar de pe cladiri placile comemorative legate de scriitori, sau reviste Clujene interbelice (au disparut cele de pe sediile revistelor Tribuna, Steaua, Almanahul literar) si sunt aduse, in schimb (uneori "importate" pe ascuns din afara tarii!!!) blazoane de grofi si nobili maghiari, care n-au existat acolo nici o data! Oare vreun istorici roman (sau, macar, un simplu roman) n-ar putea avea acces la Primarie, acolo unde se "aproba" asemenea miscari?

- O statuie de episcop maghiar, situata in plin centru, precum si un Monument al Revolutiei maghiare (care, lumea nu stie, urmarea nu eliberarea de rusi, ci recuperarea Ardealului!), ofera tot atatea prilejuri ca sa vedem reinnoite in permanenta coroane flori legate cu tricolorul maghiar! Tot asa, o colectie de busturi instalate in centrul Huedinului comemoreaza un numar de revizionisti sovini maghiari.

- Ruinele orasului roman Napoca, descoperite in Piata Unirii din Cluj (fosta a Libertatii) au fost vizibile un timp sub o racla de sticla, (desi, chiar si atunci, erau prevazute cu o inscriptie dificil inteligibila). De curand ele au fost complet acoperite. In aceasta piata clujeana, la poalele statuii lui Matei Corvin, gaseste cu cale sa se intruneasca in plen, in luna august, Guvernul Maghiar (!!), ca sa celebreze Ziua Nationala a Ungariei! Peste cateva luni, anual, piata e din nou rechizitionata pentru "Zilelele maghiare la Cluj". Am fost singurul dintre romani, se pare, care am "vazut" cu aceasta ocazie afisata pancarda "Mienk, itt à tèr" (traducerea e ambigua: "Asta-i tara mea"!), care trebuie coroborata si cu afisul de la Centrul cultural maghiar din Bucuresti: "Minden magyar dyermek szàmit" - fiecare copil maghair conteaza (la recensamant)!

- Am asistat neputincios prin 1987 la scena când, pentru a face loc imobilelor care urmau a fi ridicate pe fosta stradă Pata, colţ cu piaţa Cipariu din Cluj, buldozerele făceau harcea-parcea cele două mormintele creştine, căptuşite cu cărămidă roşie, romană, găsite în coama dealului. Erau orientate spre răsărit, cu morţii despuiaţi, căci nu prin bani, veşminte, sau obiecte de valoare îşi cumpărau la vremea aceea primii creştini dreptul la lumea de dincolo. Dar, ce e mai important, este faptul că erau daco-romane şi că datau cu o jumătate de mileniu înainte de Sfântul Ştefan…

Mai e vorba de piaţa cu casa lui Matei Corvin, cea cu obeliscul (Carolina). Aici, la doi paşi de Muzeul de istorie al Transilvaniei, era o groapă arheologică, ulterior astupată. Dintre toate, tocmai aceasta ar fi trebuit să rămână. Era locul unei case. Nivelul cel mai de jos data din epoca ocupaţiei romane din Dacia, să zicem de pe la anul 150. O sută de ani mai târziu, casa a fost refăcută pe aceleaşi fundaţii, de data asta cu mozaic şi hipocaust, semn de confort şi bunăstare. Avea un sistem de canalizare. Apa uzată era dirijată printr-o conductă până la Canalul Morii, care, culmea, nu este un canal, cum credeam, ci un pârâu care exista şi pe la anul 250! Numai că, o sută de ani mai târziu, conducta era deja înfundată cu cioburi de vase … dispuse cronologic, parcă în straturi arheologice! Suntem pe la anul 350, după retragerea aureliană din 271. Casa mai era locuită în ciuda plecării oficiale a romanilor. Iar unul dintre vasele ciobite, găsite în conductă, purta însemnele creştine. Deci populaţia daco-romană a continuat să locuiască în urbe şi era deja încreştinată! În plus, deasupra acestui strat, mai era un al patrulea strat, o altă casă pe aceleaşi temelii, de data asta din lemn, de pe la anul 450! Să se fi făcut o criptă arheologică, aşa cum e „parvizul” de la Notre-Dame de Paris. După ce turiştii ar fi vizitat Muzeul de istorie (pe care occidentalii îl clasează printre „marile” muzee ale epocii bronzului din lume!), ar mai fi dat o raită şi pe la cripta arheologică, situată la o sută de metri de muzeu, unde ar fi văzut şi înţeles TOTUL.

La o conferinta la Paris, la Casa Romaneasca, a domnului Piso, devenit Sef al Muzeului clujean, am intrebat: „De ce n-aţi publicat nimic din ceea ce s-a descoperit acolo? De ce ati asteptat ca ruinele sa se degradeze” N-am primit răspuns, de parcă era complotul muţeniei. Ba, am fost dojenit: tradiţia spune că tălmăcitorul istoriei este proprietarul a ceea ce a găsit şi că publică doar atunci când are chef… Ci-că, săpăturile efectuate acum 40 de ani la Nîmes, în sudul Franţei, n-au fost încă descrise… (De parcă ar fi comparabile situaţiile!) In orice caz, am aflat ca şeful şantierului arheologic a fost unul pe nume Zoli şi ca documentatia pe care a intocmit-o s-a pierdut. N-am putut insista cu alte intrebari, pentru ca dragii mei compatrioti romani parisieni, prezenti in sala Casei Romanesti, s-au impacientat de atata patriotism, au devenit nerabdatori si mi-au cerut sa incetez. De atunci n-am mai frecventat nici acest loc de intalnire (care prelungeste traditia instaurata de Nicolae Iorga si de Fundatia Carol), si nici n-am mai cantat in corul acesteia (care, oricum, ne-a fost desfiintat prin masinatiile securistilor trimisi de Ion Iliescu).

As fi revenit acum cu intrebarea: Oare, după părerea domnului Rector, groapa n-ar fi prezentat destul interes?…

 

Domnule Savescu, va rog sa-mi precizati in ce cadru a tinut dl Ioan Aurel Pop conferinta la New York?

Cand? Cine l-a invitat?

Cine l-a finantat?

Ma intreb cu ce ocazie vine la Paris si cine il finanteaza de data aceasta?

Astept cu nerabdare raspunsul dumenavoastra.

Va multumesc anticipat si, fiindca nu am avut ragazul sa ma prezint, va rog sa ma cautati pe Google.

Urandu-va Sarbatori fericite!

Cu deosebita stima,

Horea Porumb