Revolta unor rame

Category: Blog articles
Published on Thursday, February 16 2017 03:58
Written by Administrator
Hits: 867

Povestea noastră este una din lumea animalelor, pe vrema când acestea vorbeau, şi orice asemanare cu realitatea de azi este o simplă întâmplare şi nu trebuie luată în consideraţie.

În urmă cu 250 de milioane de ani, pământul era locuit de animale vorbitoare, care formaseră state cu legi uneori asemănătoare cu ale noastre.

Undeva departe în lume, pe malul unei mări cam negre la nume şi culoare trăia o populaţie frumoasă dreaptă şi cinstită de zimbri. Necunoscându-şi originea au hotărât să caute pe cineva capabil să-i ajute. Fiind aşa de falnici şi frumoşi sigur că multe din animalele din jurul lor nu prea le convenea acest lucru. Un grup de vulpi sosite de undeva din pustiurile mongole chiar erau supărate pe zimbri pentru că aceştia ocupau cele mai frumoase păşuni, cele mai frumoase păduri aşa că au început, întâi în a zvoni în dreapta şi în stânga precum că, atunci când ele au sosit prima dată pe acele locuri pe vremea când ei zimbrii nici nu existau. Ca să încurce şi mai mult lucrurile le-au sugerat zimbrilor să-şi aducă niste râme, istorici de profesie, care tocmai se cuibăriseră într-o balegă proaspată de pe marginea unui drum şi să-i înveţe pe zimbrii istoria lor.

 

Dar să vedem cine sunt aceste râme istorice, din balega de peste drum.

=Râma şefă de catedră, grasă, mare, şi urâtă foc, pe numele ei conspirativ  Zoaie Purceluş Kakaris, îngânfată şi împopoţonată, venită de undeva de prin sudul Balcanilor, s-a impus nu atât prin cunoştinţele ei istorice despre zimbri cât prin deciziile ei cutremător de ne gândite, în lumea politica. Ei îi plăcea mult să se caţăre prin copaci şi unii o alintau chiar spunându-i cu afecţiune “ scrofuţa din copac”.

=O alta râma, ceva mai prostuţă dar tare îngânfata, de sex spune ea masculin, pe numele ei iniţial Curadu, căreia i s-a schimbat puţin numele datorită obiceiului prost de a degaja brusc gaze, rău mirositoare, prin partea din spate a devenit Ba-beş. Confuzia dintre cap şi fund este foarte frecventă la râme, încât niciodată nu ştii cu ce ele gândesc. Dar să ne întoarcem la prostuţul nostru plin de aere rău mirositoare, care refuza să accepte că face ce face. Într-o zi de canículă, Zoae Purceluş Kakaris tocmai se căţărase, aşa cum îi plăcea ei să se lăfăie, într-un copac de unde dorea să-şi înceapă cur-surile ei istorice, când lânga ea s-a strecurat şi micuţul nostru, care a tras aşa, în văzul tuturor ce ştia el mai bine. Scrofa din copac supărată foc nu atât de miros cât de râsul studenţilor i-a strigat :

-Micuţule, vezi că b-ş.

- Ba nu b-s.

-Micuţule, Ba,-beş!

Aşa că astăzi el este cunoscut sub numele Micuţu ce Cur-radu Ba-beş

  În general Ba-beş serveşte interesele unor lăcuste roşii, jigărite , de rasă voroniană, şi ce îi place lui cel mai mult este să sape, aşa cum fac ele toate râmele; el sapă pe unde poate şi pe cine poate, şi în special pentru cine îl plateşte. Din cauza vederii cam slabe era considerată de unii drept o râmă bătrână şi oloagă, într-un cuvânt o râma arhe-Oloagă.

=Însfârsit, cea de a treia râma istorica, Nisitor Vladurin se ocupa în principal cu turnătoria, scrie scrisori istorice semnate cur-a-jos , anonim, cât şi de alte mataplaslâcuri ; într-o vreme chiar ea a fost şefă de protocol la o stână care-l avea pe un Ţap cioban, şi unde grăsana Zoaie Pureceluşi Kakaris era în graţiile acestuia. Ţapul, care din cauza unor ochelari cu rame negre nu cam zarea bine, o vedea pe Zoaie ca pe o zână şi semna ori ce hârtii doamna” Zoaie Pureceluşi Kakaris i le punea în faţă. Şi ca să spunem adevărul, în general ori ce-i punea Zoaie Pureceluşi Kakaris în faţă, lui îi plăcea.

Dar să vedem cam cum arăta istoria zimbrilor prezentată de râmele noastre istorice.

Profesor râmă Ba-beş vorbind despre etnogeneza zimbrilor spune: „în urmă cu 2000 de ani, când acest colţ de pământ nu prea era locuit, au sosit din peninsula italică un grup de 150.000 de bizoni puternici şi războinici care au reuşit să-i învingă pe nişte localnici (!) după un război de cca. 5 ani. Şi nu numai că i-au învins pe localnici, ne spune râma istorică, dar aceşti bizoni italieni s-au îndrăgostit pe loc de localnice , în felul acesta apărând un nou popor de animale, mugurii viitorilor zimbri.”

 Au încercat unii din zimbri să arate că este imposibil ca locanicele şi bizonii să se amestece, că bizonii italieni ar fi cucerit doar o mică parte din ţara lor, doar 14%, dar acest lucru le-a supărat rau de tot pe râmele istorice. Ele au hotărât nu numai că zimbri se trag din bizonii italieni dar că ori care dintre zimbri va căuta o altă istorie să fie pedepsit.

Lucrurile păreau dejea stabilite, anii treceau şi nimeni dintre zimbri nu se mai gândea la o altă origine când s-a produs o invazie a unor lăcuste roşii sosite de undeva din răsărit. Vorbeau ele o altă limbă, o limba sal-vică, dar râmele noastre a tot ştiuitoare s-au făcut pe loc prietene cu ele. În scurt timp în şcolile zimbrilor, copii acestora au început să înveţe o nouă istorie a origini lor; acum, aceleaşi râme istorice îi învăţau că de fapt zimbrii sunt mai mult lăcuste la origine cu o foarte mică influenţă italică-bizonică.

Anii au trecut, lăcustele au fost gonite de zimbri, dar râmele istorice n-au plecat.

Din păcate tot ele sunt cele care-i învaţă istoria pe tinerii zimbri. Ele sunt cele care înaintează prin orice noroi, baligă sau gunoi răspândindu-şi cunoştinţele...... istorice. Azi ele sunt cele care condamnă lăcustele, vechile lor prietene. Mai mult chiar, cine nu este cu ele în această acţiune este declarat duşman al progresului naţiunii. S-au întors la vechea teorie a originii zimbrilor şi chiar mai mult le povestesc despre retragerea bizonilor italici împreună cu noul popor format în urma amestecului genetic, şi părăsirea acestor teritorii. Săracii zimbri ce să mai zică, mai bine să-ţi ai originea în nişte bizoni frumoşi decât să nu o ai de loc. Dar capcana abia acum începea. Astfel vulpile mongolice când au sosit nu au găsit pe nimeni aici, spun ele, şi deci ele au toate drepturile în această ţară stăpânită azi pe nedrept de zimbri. Când unii dintre zimbri au realizat trădarea râmelor, ele s-au unit şi continuă să stea unite în fruntea unor instituţii, de unde Se Revoltă când cineva le spune zimbrilor că Zimbri au fost dintotdeauna Zimbri şi Zimbri au rămas.

Dar câteva din “secretele” râmelor au “transpirat” prilej cu care au fost descoperite mai multe documente ce cuprindeau trădarea râmelor istorice. S-a descoperit că pe vremea Ţapului ca şef de turmă, Zoaie Purceluş Kakaris împreuna cu alte animale ajunse la conducerea turmei, au semnat tratate de “pace”cu lăcustele reununtând la aproape 22% din teritoriile răsăritene, declarându-i pe zimbrii rămaşi în acea zonă ca fiind ..lăcuste! Şi credeţi ori nu când zimbrii din teritoriile furate de lăcuste se revoltă, râmele “noastre” istorice şi iluminate se revoltă şi ele, acúzându-i pe zimbrii revoltaţi că vor slăbirea puterii de stat şi instaurarea anarhiei.

Înşelând încrederea zimbrilor, falsificându-le istoria, şantajând pe cei ce încearcă să restabilească demnitatea naţională, distrugând sentimentele patriotice la zimbri, ele râmele istorice caută să realizeze dispariţia totală a populaţiei de zimbri, ca entitate distinctă. Ele luptă pentru dispariţia familiei recomandând ca numai Societatea Camaraderiei Râmelor să se ocupe de creşterea şi educarea tinerilor zimbri.

Râmele istorice dau sfaturi guvernanţilor care cred că ierarhia cunoştinţelor istorice ale râmelor nu poate fi conteststă. Ele râmele istorice ştiu tot. Numai ele, râmele, deţinâ monopolul istoriei zimbrilor, dirijează evenimentele sociale şi politice, religioase şi economice, stabilindu-le direcţia, influienţând în felul acesta categoric fluxul vieţii zimbrilor.

Societatea Camaraderiei Râmelor este o societate foarte ciudată, de care zimbrii au auzit şi cred că este una ştiinţifică. Dar de fapt cu ce se ocupă ea şi indirect râmele istorice. Ea este o “frăţie” a râmelor din interiorul unei frăţii, o organizaţie exterioară, ce ascunde înauntrul ei o frăţie a râmelor alese să conducă. Este cazul să clarificăm existenţele acestor două “frăţii”separate dar nicidecum independente, una vizibilă, în care se lăfăie cu mândrie Zoaie Pureceluşi Kakaris cu banda ei zisă istorică, iar cealaltă invizibilă. Frăţia vizibilă este o splendidă camaraderie de râme libere în care sunt acceptaţi şi zimbrii, vulpile, lăcustele etc. Ei se întrunesc spre a se dedica unor preocupări istorice şi culturale, etice şi educative, frăţeşti, patriotice şi umanitare, aşa cum le înteleg ele râmele.

Frăţia invizibilă a râmelor, constituie o societate secretă, cum nu se poate mai înălţătoare pentru o râma, ale cărei membre sunt devotate unui scop „misterios”, dorinţă de a conduce lumea. Cum creierul la râme nu este prea mare, unii spun că ar fi chiar inexistent, tot aşa este şi secretul lor. Îl ştie toată lumea şi totuşi ele, râmele, conduc, se impun în toate societăţile. Societatea lor reprezintă de fapt o conspiraţie a celor puţini împotriva celor mulţi, scopul ei fiind răsturnarea întregii ordini cunoscute în prezent în lumea animală, şi înlocuirea acesteia cu o nouă stare de fapt, conformă cu ideile, ale căror fundamente şi legi se revendică din simplul naturalism : cel mai deştept animal îl foloseşte pe cel prost, cel mai tare îl omoară pe cel slab, inexistenţa hotarelor, a moşiilor şi graniţelor familiei. Vino în braţele noastre, spun ele râmele, să împarţi cu noi ‚preascumpe frate, autoritatea fără margini şi puterea fără îngrădire pe care noi o exercităm asupra celorlalte animale. Raţiunea noastră a râmelor este singura regulă a Adevărului, singura cheie a ştiinţei, politicii şi istoriei. Noi râmele istorice controlând istoria zimbrilor le controlăm destinele.

Datorită penuriei informaţiilor istorice produse de râmele istorice, acestea se revoltau imediat împotriva oricărui zimbru care iniţiază o studiere ştiinţifică, corectă şi cinstită a originii lor. Ele râmele istorice ştiu că cine controlează istoria unei populaţi, controlează viitorul acesteia.

O altă râma ciudată, şi foarte îngâmfată de cunoştinţele ei 'bizonice', având tendinţa să se lupte prin gunoaie cu cotoii, belicoasă deci, dar ne luată în seamă de motani, a hotarât totuşi să-şi schimbe numele. Din  'isterica" râmă Pisoi devenind  râma istorică Piso-i. Piso-i fiind convinsă de destinul ei în elucidarea istoriei zimbrilor, taie şi spânzură, ţipă, urlă şi chiar behăie, pe faţă şi pe dos, împotriva oricui îndrăzneşte să-i clatine deciziile ei istorice cu privire la originea bizonică a zimbrilor. 

Când nu de mult, în ţara zimbrilor, o râma unsuroasă şi ticăloasă, Margarina Erzserbet Gynionul Naiby a ajuns ministru al educaţiei zimbrilor, a impus un consiliu naţional de aprobare a manualelor  şcolare alezimbrilor, în fruntea căreia a adus-o pe râma “Peştişor”după numele ei conspirativ „germainc” , drept preşedinte. Din ce bălegar special provenea această râmă, toate râmele ştiau, ea functionând sub masca unei râme istorice, fiind chiar profesoara care susţinea vehement originea bizonică a zimbrilor, teză aparent pozitivă. Dar atunci când discuta de limba vorbita de localnici înaintea bizonizării, spunea că aceasta a fost abandonată. Acelaşi „Peştisor germanic”care susţinea teza bizonizării, cu elemente total fără acoperire, contrazicându-se de multe ori singur, atunci când venea vorba ipotezei mult mai realistice, a originii da-lu-cice a zimbrilor, reacţiona de-a dreptul isteric, urlând şi ţipând, insultând şi zbierând, vorbind despre    „eculubraţiile da-lu-co-zimbrice şi da-lu-co centrice ale unor diletanti agresivi, difuzate în ultimul timp, din păcate cu prea mare frecvenţă în mediile de informaţie ale zimbrilor.”

Difuzarea unui astfel de manual de istorie, de către râmele istorice amintite, unde stâlpi ai naţiunii zimbrilor erau batjocoriţi sau ignoraţi cum poate fi numită ?

Toate acestea dovedesc că unii trăiesc foarte bine din falsificarea istoriei, unde se acund foarte multe lucruri, aşa că zimbrii trebuie să nu se mai bizuie nici pe râmele istorice şi nici pe vulpi ori lăcuste. Ei au fost zimbri, sunt zimbri şi vor rămâne zimbri acolo în Ţara lor, Dacă ......îi vor lăsa pe zimbrii istorici să le scrie istoria, şi nu pe râme, lăcuste sau vulpi!