Dacia lui Regalian

Category: Blog articles
Published on Thursday, February 16 2017 03:47
Written by Administrator
Hits: 2413

Dacia lui Regalian - Film

 

Dr.N.Savescu

(dupa Ion Pachia Tatomirescu si cu cu acordul acestuia )

 

001= Înainte de toate vreau să fiu onest, declarându-vă că o chezăşie a

tuturor ipotezelor pe care le voi desfăşura în faţa dumneavoastră... nu

există. Oricând o nouă descoperire, o nouă interpretare poate infirma

una sau alta dintre ele.

Vă spun aceasta din convingerea că spectatorul nu trebuie înşelat, nu

trebuie lăsat să creadă că ştiu mai mult decât ştiu în realitate. Spectatorul

are dreptul să cunoască limitele actuale, reale ale cunoştinţelor noastre despre trecutul ţării în care ne-am născut şi căreia îi vom aparţine întotdeauna, indiferent pe ce meleaguri ne-a

călăuzit destinul.

002 = Au fost întotdeauna şi sunt încă şi astăzi teribili specialiştii, faţă de cei ce îndrăznesc să emită ipoteze, care zdruncină valoarea operelor lor.

 

Ce sentiment de cruţare poate avea un învăţat faţă de cel care emite o ipoteză care, dacă s-ar adeveri, ar însemna aruncarea la coş a tot ce a scris el pe baza unei ipoteze contrarii?

Este cu atât mai uşor specialiştilor istorici să reducă la neant valoarea operei lui Ion Pachia Tatomirescu, cu cât ipoteza lui, privitoare la eliberarea Daciei de catre un stranepot al lui Decebal, Regalian, in anul 258, aduce o clătinare credinţei obşteşti precum că aceasta ar fi avut loc de fapt numai pe vremea lui Aurelian in anul 271.

003 = Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i altera, a-i sterge memoria: îi distrugi cãrtile, cultura, religia, istoria si apoi vine altcineva, care îi va scrie alte cãrti, îi va da altã religie, altã culturã, îi va inventa o altã istorie (de origine slavicã ori latinã, dupã momentul politic). Între timp, poporul începe sã uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita si mai repede. Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie, care le vor îndepãrta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor rãmâne undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai câteva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitãti, munti si ape, fãrã un înteles aparent. Formele vechi, care cândva, au ocupat valenta transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenta si functiile «noului popor», asa cum s-a întâmplat cu noi.

004 = Nemaisuportând exploatarea sângeroasă, abuzurile funcţionarilor, corupţia etc., din vremea împăratului Gallienus (253 – 268), în toamna / iarna anului 257 d. H. dacii din provinciile dunărene, Pannonia, Dacia (Traiană) şi Moesia, s-au răsculat. În fruntea răsculaţilor a trecut chiar guvernatorul Pannoniei, Ingenuus, un destoinic general şi om politic, avându-şi obârşiile între răsculaţi. În „capitala”, Sirmium (azi Sremska Mitrovica – Iugoslavia), Ingenuus s-a declarat împărat al Dacilor din Valea Dunării.

005 = În primăvara anului 258 d. H., împotriva răsculaţilor a pornit prompt împăratul Gallienus cu trupele de represiune. Printre comandanţii cavaleriei, participanţi la înăbuşirea în sânge a răsculaţilor, se afla şi dacul Marcus Acilius Aureolus. Ingenuus moare în bătălia pentru independenţă de la Mursa (azi, Osjek-Croaţia).

006 = Gallienus îşi arată neasemuita-i cruzime faţă de Dacii răsculaţi, îndeosebi faţă de cei din Moesia, ordonând şi condamnarea la moarte si a rudelor insurgenţilor, ceea ce a stârnit mari nemulţumiri în rândurile armati imperiale, aceasta având majoritatea comandanţilor ridicaţi dintre Daci, cât şi o mare preponderenţă dacică între războinicii de rând.

007 = Spre a diminua tensiunea acumulată în rândurile militarilor daci, către sfârşitul primăverii anului 258, Gallienus a fost nevoit să numească în funcţia de comandant suprem al armatelor dunăreano-balcanice pe generalul Regalian.

008 = Documentele ni-l arată pe Regalian drept comandantul forţelor armate din ducatul Illyriei, sintagmă prin care erau desemnate provinciile romane din spaţiul pelasgo-daco-thracic: Thracia, Moesia, Dacia, Dalmaţia şi .

009 = Regalian – aidoma străbunului său, regele-erou de la Sarmisegetusa, Decebal – s-a evidenţiat ca mare strateg; în Scriptores Historiae Augustae, istoricul Trebellio Pollio, subliniază că Regalian «totdeauna a fost un bărbat priceput în treburile militare, ca a purtat cu vitejie multe lupte împotriva Sarmaţilor. Tot el aflam ca despre Regalian se spunea că el era de neam dacic, fiind chiar rudă cu însuşi Decebal

010 = La 21 iunie 258, Dacii s-au hotărât să continue lupta declanşată sub conducerea lui Ingenuus împotriva imperiului roman; Regalian şi armatele de sub comanda sa au fraternizat cu poporul revoltat de masacrele ordonate, dirijate de Gallienus, declarând Statul independent al Daciei.

011 = Istorici contemporani lui Regalian  cât si lui Gallienus afirmă că provinciile imperiului roman: Pannonia Superior / Inferior, Dacia (Traiană) / Daciile, Moesia Superior / Inferior, Dardania, Dalmaţia / Illyria, Scythia Minor / Major, Macedonia, Thracia s-au unit, rupându-se – printr-o serie de lupte / războaie – de Imperiul Roman. La ele s-a alăturat şi Dacia-Costoboceană / Carpo-Dacia, sau Dacia Liberă, şi au întemeiat statul independent al Daciei.

012 = Dintre istoricii contemporani evenimentului amintim atenianul Dexip (210 – 280 d. H., care in lucrarea sa Sciticele, abordâeaza evenimentele dintre anii 238 şi 268). Istoricii secolelor următoare vor mentiona si ei, mai mult sau mai putin acest eveniment; amintim dintre ei pe :  Eutropius (autor, în anul 359 d. H., al celebrei istorii,  Scurtă istorie de la întemeierea Romei ), Sextus Aurelius Victor (autor, în anul 360, al lucrării Despre împăraţi), Rufius Festus (care scrie – pus de împăratul Valens – în anul 372, scurtă istorie a Poporului Roman), Aelius Spartianus, Aelius Lampridius, Iulius Capitolinus, Vulcacius Gallicanus, Trebellio Pollio, Flavius Vopiscus (scriptores Historiae Augustae, din orizontul anului 394 d. H.), Zosimos ş. a.

013 = Sa nu uitam a mentiona ca Dacia-Costoboceană / Carpo-Dacia, sau Dacia Liberă avea teritoriile necucerite de Romani din statul Daciei lui Decebal, de la Pădurea Hercinică, Vistula Mijlocie, până la Pripet şi Nipru şi nord-vestul Mării Getice / Negre. Imediat după dispariţia regelui-erou Decebal, aceste teritorii s-au constituit într-un stat liber, sub conducerea regelui Pieporu şi a urmaşilor acestuia formand dinastia Pieporilor.

014 = Independenţa Daciei a fost magistral apărata de Regalian, acesta dovedindu-se a fi unul dintre cei mai mari strategi ai timpului său. Mai întâi şi-a asigurat alianţe trainice la hotarele de nord-vest, de nord şi de est ale Daciei, cu Goţii, cu Gepizii, cu Herulii, cu Tervingii ş. a., neamuri mereu pregătite pentru o invazie dirijată de războinicii lui Regalian în provinciile Imperiului Roman situate la graniţele cu Dacia;  în Bittinia (provincie cu amestec de populaţii, care avea aproape 50 la sută elemente dacice , în Pont, în Achaia ,în Noricum etc.; apoi, a coordonat / sincronizat răscularea altor ţări / provincii din Imperiul Roman, încât puterea armatelor imperial-romane să nu se poată concentra asupra statului independent al Daciei.

015 = Statul Independent al Daciei sub Regalian (258 – 268 / 270) a avut monedă proprie, regalianul de argint –prima monedă naţională a Dacilor uniţi şi liberi, cu numele conducătorului lor: «IMP. G. C. P.  REGALIAN, scris intr-o limbă bine cristalizată, daco-arhaică.

016 = Despre independenţa Daciei aduce mărturie peste milenii şi realitatea arheologică din centrul financiar, religios şi legislativ, Sarmizegetusa / fosta Ulpia Traiana Sarmizegetusa, noua capitala a lui Regalian; ultimele monede ale Romei aflate în circuit aici au fost emise în vremea lui Gallienus, înainte de anul 258 d. H., anul independenţei Daciei, anul în care regalianul de argint a înlăturat denarul Romei.

017 = Istoricul american, Paul MacKendrick, în lucrarea Pietrele Dacilor vorbesc, certifică: în Sarmizegetusa / Ulpia Traiana ultimele monede (romane) poartă efigia lui Gallienus».

018 = După un deceniu de războire fără succes cu împăratul/regele Dacilor, în anul 267, împăratul Gallienus mobilizase trupe importante – sub comanda generalilor Marcianus, Cleodamus, Athenaeus, Aureolus, Dexip (istoricul / comandantul Atenei), Claudius ş. a., în provinciile Imperiului Roman de la graniţa de sud a Daciei, în Pont, în Bithynia, în Phrigia, în Achaia, Tesalia, în Epir, cu intenţia de a da bătălia decisivă.

019 = Regalian, bun cunoscător al realităţilor militare romane de la graniţele de sud ale Daciei, a dirijat în respectivele provincii ale Imperiului Roman o puternică „invazie” a neamurilor nord-pontice: Goţi (Ostrogoţi, Vizigoţi), Tervingi, Gepizi, Heruli, Peuci ş. a., neamuri îndemnate – după cum spun cronicile – «la prada la devastarea Imperiului Roman». Devastările au început din provincia Pont şi au fost frânate / stăvilite abia în Achaia / Ellada (Grecia), în Tesalia şi în Epir; Herulii au asediat Atena;

020 = După relatarea, din Istoria bisericească, a lui Euagrios, Dexip, „generalul” / istoricul (autorul Sciticelor), în anul 267, «a adunat în jurul său două mii de bărbaţi spre a înfrunta atacul Herulilor asupra Atenei», rezistând până în primăvara anului 268, când Gallienus a venit în ajutorul Atenei, în fruntea unei puternice armate, respingând şi urmărind pe invadatori, pe teritoriul Daciei, în provincia Thracia, până la râul Nestos / Mesta, unde s-a dat bătălia decisivă cu Herulii;

021 = Gallienus a ieşit biruitor în bătălia de pe râul Nestos, luând prizonier chiar pe regele herul, Naulobatus; dar încălcarea hotarelor Daciei a declanşat furia Dacilor din Thracia împotrivă-i, obligându-l „să plece în Italia”.

022 = În vara anului 268 d. H., împăratul Gallienus, văzând zădărnicia luptelor sale de a reintegra Dacia între fostele hotare ale Imperiului Roman, a recurs la o  soluţie mişelească, aranj^nd uciderea lui Regalian; criminalii plătiţi de împăratul roman Gallienus au reuşit să pătrundă în tabăra împăratului dac, Regalian, imediat după răsunătoarea-i victorie împotriva Sarmaţilor / Roxolanilor – ce fuseseră anihilaţi la hotarul de nord al Pannoniei.

023 = Complotiştii lui Gallienus reuşesc să-l ucidă pe Regalian prin august 268. Moartea lui Regalian a indignat întreaga Dacie. Reacţia fidelilor cavaleri daci ai Zalmoxianismului a fost de maximă promptitudine, la scurt timp fiind ucis şi împăratul roman Gallienus.

024 = În Imperiul Roman, moartea lui Gallienus a declanşat „războialele civile” pentru tronul Romei.

În Dacia, conducerea statului a fost luată de soţia lui Regalian, împărăteasa Sulpicia Druantilla / Druanţilă (268 – 270 d. H.), prilej cu care bate propria-i monedă.

025 = Noua Împărăteasa  a Daciei, şi generalii fideli din armatele lui Regalian, au mobilizat în Dacia de Est peste 320.000 de războinici – după cum relevă Scriptores Historiae Augustae (cf. Fontes, II, 105), pentru a da lovitura de graţie Imperiului Roman. La această putere armată a Daciei au fost asociate neamurile dintre Nipru, Marea Masagetilor / Azov şi din Crimeea: Goţii si Herulii . Campania împotriva Imperiului Roman s-a dezlănţuit în iarna / primăvara anului 269 d. H. 

027 = Referindu-se la această campanie a Dacilor, istoricul Zosimos subliniază: «Dacii se uniră cu Herulii, cu Peucii şi cu Goţii şi, adunându-se lângă fluviul Tyras / Nistru, care se varsă în Pont, construiră şase mii de corăbii; îmbarcând pe ele 320.000 de oameni şi  porniră pe mare  până la „strâmtoarea Propontidei”. Desigur, o asemenea dezlănţuire de forţe a avut menirea de a intimida orice încercare a Romei de a supune Dacia 

028 = În anul 270, Aurelian, dac la origine, a devenit împăratul Daciei; putin mai târziu, dar în acelaşi an, ajunge însa şi la mult visatu-i tron împărătesc de la Roma 

029 = Dacia se reintegrează Imperiului Roman, în baza Legământului de la Aquileia respectat în mai mică ori în mai mare măsură până după împăratul dac de Constantinopol, Focas  (602 – 610).

 

210 = Aşadar, în anul 270 d. H., sub împăratul Aurelian, în Imperiul Roman a avut loc un mare eveniment: DACIA RESTITUTA…dar nu pentru mult timp, caci, un an mai târziu, la 271, oficial, Aurelian va retrage administratia romana din Dacia.