Craciun, vechi cuvant dacic

Category: Blog articles
Published on Thursday, February 16 2017 03:30
Written by Administrator
Hits: 1312

CRACIUN, vechi cuv^nt Dacic

  

Nu este usor azi sa cauti a afla originea acestui cuvant, Craciun, cand anii au trecut cu miile si nu prea multi au fost aceea sa se intereseze de el.

Craciun, vechi cuv^nt dacic, negasit la alte popoare, cu inteles de Creatul, cuv^nt care , teoretic, doctrinal, a fost inlocuit de Nascutul-Isus Hristos, continua sa dea dureri de cap multora.

 

 

Altii mai curajos spun ca de fapt nu este nimic crestin sau latin la originea cuvantului  "Craciun"
 Ca multe alte sarbatori ale crestinilor, la  originea lui, Craciunul e o sarbatoare pagana, este celebrata la 24-25 decembrie „Ziua Soarelui”, renasterea luminii solare intr-un ciclu anual.

Cei  care fac legaturi absolut fortate intre "creatio", colatio" si Craciun au fost si sunt istoricii  dornici sa demostreze originea latina a poporului  rom^n.

 In  Metamorfozele lui Ovidiu se pomeneste de un cult al  Afroditei si de ofrande constand in "craci de aur".
 Originea cuvantului "craciun" in sine e  lipsita de importanta in aceasta instanta pentru ca
 legatura cu "craca", ramura de copac e mai mult  decat evidenta. Important e ce anume simbolizeaza,  iar simbolismul, asa cum am aratat, e legat de un  vechi obicei pagan. Sarbatorile care erau  extrem de populare la vremea respectiva au fost  preluate de biserica crestina pentru a-si atrage un  auditoriu cat mai larg. Nu a fost o chestiune de  credinta, a fost mai mult o schema de marketing foarte  profitabila.

Nicolae Ioga observa corect ca la sarbatoarea Craciunului “ se zice si a Nascutului”( Noel, de Natale)-Istoria Rom^nilor, vol.II. p. 91). In vesiunea franceza insa N.Iorga avanseaza ideia si raporteaza originea numelui Craciun “ a un ancien dieu, comme pour les Anglais le nom yule” Histoire des Roumains et la romanete orientale..., p. 113.

Pericle Papahagi sustine si el ca , intial, Craciunul ar fi fost sarbatoare pagana.

N.A.Constantinescu, in Dictionar onomastic rom^nesc ( 1963, p.36 ), inregistreaza cuv^ntul Craciun ca substantiv , personificat in folclor : Mos Craciun.

Adrian Bucurescu in Dacia secreta, p.32. ne spune ca Craciun provine de la “ evenimentul miraculous, petrecut cu peste  27 de veacuri in urma, numit de traci BELA-GINES ‘Nasterea Curata’, de unde vine si numele de Baragan, tar^mul unde s-a petrecut acest fapt divin; si de la KARTUM ‘ Nascuti, Nasterea’ c^t si CHER-SONES ‘ Fiii Cerului’”.

Cel care, dupa anul 325 d.Hr. promoveaza sarbatoarea Creatorului-Craciunului, a fost Arie cu adeptii sai, exilat la Dunare. A fost o sarbatoare adoptata trecator de Goti ( multi considera azi ca Goti vs. Geti inseamna de fapt acelasi popor), in frunte cu Ulfila ( vezi biblia acestuia ).

“Rezistenta ultima a arianismului, ne spune cercetatorul istoric, preotul Dumitru Balasa, a fost l^nga Milcof, in cetatea Craciuna, a carei prima fundatie se pare a fi anterioara anului 500. Dupa arianism , invatatura crestina a fost adusa de Craciun ( Hristos), care, fiind creat din veac, a ajuns in mitologia rom^neasca Batr^nul Craciun, Mos Craciun, Sf^ntul Craciun.

Ciudat este faptul ca p^na in secolul IV chiar si iconografia crestina il infatisa pe Isus cu chip batr^n, ur^t, dupa cuvintele profetice ; N-avea nici chip, nici frumusete. Mai t^rziu este infatisat ca un om de o rara frumusete, pe temeiul psalmului 44,3 : “ impodobit cu frumusete mai mult dec^t fiii oamenilor”( Pr. Victor Aga, Dictionar enciclopedic, Timisoara,1935, p.80 ).

In folclorul poporului nostru, pastreaza vechi imagini ale lui Mos Craciun; el este un Mos si nu un t^nar asa cum il gasim si in colindul din Tecuci, discutat si de pr.D.Balasa :

“Mos Craciun

Cel mai batr^n

Sa-l scaldam, sa-l imbaiem,

Cu vesm^nt sa-l primenim.”

Numai in limba noastra dacica cuv^ntul care celebreaza acesta sarbatoare, Craciunul, are toate cele trei genuri dovedindu-si vechimea milenara : Craciun-masculin, Craciuna-feminin, Craciun-ambigen.

In colinde de Craciun gasim tot felul de surprize :

“Pe luncile Soarelui,

Flori vietuitoare de mar

Gradina cu florile lerui Doamne,

Flori dalbe, flori de mar,

Ler de mar, florile-s dalbe”

Oricine poate vedea ca in aceasta colinda nu se pomeneste nimic care ar putea sugera anotimpul iernii, ci dimpotriva, se aminteste clar despre cel al primaverii.( vezi si Noi nu suntem urmasii Romei, p.118-119).

Dar sa mai vedem un colind,( gasit la Al.Strachina, Tara inainte de toate, p.91, Ed.Tara Noastra, Buc.1994) :

“ Calutul lui negru pintenog

Luciu ca un corb

Pa chivara lui taiata in sageata

Pe ochi cam plecata

Ba sulita lui

Duratul de vara

Fulgerul de seara”

Oare din ce indepartate, milenare, memorii poporul nostru ne aduce aceste frumoase colinde, acum iarna, de Craciun? Anotimpul iarna lipseste din nou, dar se aminteste de vara si de “ fulgerul de seara”, simbol al zeului Gebeleizis.

In multe colinde de Craciun, alaturi de Soarele personificat apare si sora cea mare a Soarelui, Salomina. De asemenea pe mireasa eroului intors de la v^natoare o cheama Ileana Daliana sau Lina Melina. Zeul solar la daci era sarbatorit primavara, la vremea renasterii naturii si a infloririi “ florilor dalbe de mar”.

Dacii nu puteau sa-si paraseasca aceste c^ntece asa ca le-au transferat in timp sub forma de colinde si le c^ntam si noi azi, uneori uit^nd ca este iarna.

In anul 343 se tine un sinod la Sardica ( Sofia), si in 351 altul la Sirmium, care condamna arianismul. La Sardica s-a votat pentru Sarbatoarea Nascutului si deci impotriva Sarbatorii Creatului, cuv^ntul Craciun ne mai fiind unul potrivit.

Sa nu uitam ca inca de la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit , intre altele, si articole privitoare la Isus Hristos, in consensul celor 318 parinti : “ Si intr-unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut........nascut, nu facut..”

In Pravila ritorului Lucaci, 1581 ( Buc.,1971, p. 161-162) citim ca “ Fiul e nascut din Tatal, insa nefacut”.

In Evanghelia invatatoare, tiparita la Govora, in anul 1642, la p.34-35 , in cuv^ntul < Invataturi la Botezul Domnului nostru Isus Hristos> se aminteste de sarbatoarea Nascutului.

Mult mai clar aflam din Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica, Buc.,1938, p.146, unde se spune: “ Se numeste prim nascut si nu prim creat, caci creatia nu este din fiinta Tatalui, ci doar a fost adusa de la neexistenta, prin vointa lui”.

Interesant este ca la spanioli, chiar daca cuv^ntul Craciun ( Creatul) nu exista, gasim cuv^ntul creacion, creare, fara a  indica insa o sarbatoare religioasa.Legatura cu ramura de copac ,"craca", este cred mult mai evidenta

In final cred ca trebuie sa-i multumim Bisericei  Ortodoxe Rom^ne, care chiar daca nu a aprobat oficial termenul Craciun, nici nu l-a condamnat si astfel el a supravietuit aproape doua milenii nu numai in graiul poporului dar si chiar al clerului nostru, pentru a desemna una dintre cele mai frumose sarbatori, specifica noua dacilor, Craciunul.

Mos Craciuna - Adevar si legenda

Primul dintre Mosii cu tolba plina este Mos Niculaie, un personaj real de hagiografie crestina, episcop din Myra, mort probabil în jur de 342, aparator al credintei în Isus. În traditia româneasca el apare pe un cal alb - semn al primei zapezi - si pazeste Soarele, pentru ca lumea sa nu fie privata de lumina si caldura. Este sprijinul corabierilor pe care îi salveaza de la înec, al celor încercati de soarta - vaduve, orfani - si al fetelor sarace, care se marita greu. Cel mai important atribut al sau este însa generozitatea, el fiind cel care le aduce daruri celor mici, pe care îi si pedepseste însa, cînd sînt obraznici si neascultatori, cu proverbiala-i nuielusa. Se spune ca Mos Niculaie are mare trecere pe lînga Dumnezeu, deoarece, cînd se deschide Cerul la miezul noptii de Craciun, el este vazut stînd la masa împarateasca chiar lînga acesta. Dincolo de jumatatea lunii decembrie, într-un spatiu sarbatoresc de maxima importanta pentru crestinism si viata noastra de toata zilele, salasluiesc doi frati, Mos Ajun si Mos Craciun. Divinitatea celebrata în 24 decembrie si ajunsa, dupa 365 de zile, la vîrsta senectutii si a mortii este, în traditia româneasca, Mos Ajun, fratele lui Craciun.
Din vechime se stie ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivînd ca este sarac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paCalendarul taranului român", legendele Nasterii ne invita în peisajul etnografic al unui sat pastoral, unde traiau Mos Ajun si Mos Craciun, care avea case mari si multe grajduri. Pe neasteptate, în viata lor apare o femeie necunoscuta care, simtind ca i-a venit vremea sa nasca, le cere ajutorul. Daca primul o refuza, cel de-al doilea îi întinde o mîna. Nestiind însa ca femeia este Maica Domnului, nu o primeste în casa si o trimite sa nasca în grajdul vitelor. Craciuneasa o ajuta sa nasca, fara stirea sotului ei, dar este pedepsita apoi de el cu taierea mîinilor din coate. Cînd Craciun afla ca în grajdul sau s-a nascut Domnul Iisus, se caieste si îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind "primul crestin", "Sfîntul cel mai batrîn", "sotul femeii care a mosit-o pe Maria". Se spune ca el s-a cait atît de mult, încît a doua zi si-a împartit întreaga avere copiilor saraci, de unde traditia de a face daruri de Craciun, mai ales copiilor. Lipsa bunei cuviinte rasplatite nefiresc pîna la identificarea lui Craciun cu divinul în leCraciun este însa un zeu solar, specific teritoriilor locuite de geto-daci, identificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou în ziua de Craciun (25 decembrie) în imediata apropiere a Solstitiului de iarna: la Roma pîna în secolul al XIII-lea, în Franta pîna în anul 1564, în Rusia pîna în vremea tarului Petru cel Mare, în Tarile Române pîna la sfîrsitul secolului al XIX-lea.
La români amintirea acelor vremuri este înca proaspata, de vreme ce în unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. În spatiul sud-est european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cînd oamenii celebrau divinitatea solara.
Termenul de "mos" indica vîrsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca îmÎn satul Harpia oamenii cred ca daca primul care intra în casa de Craciun este un barbat este un semn de bunastare si sanatate pentru anul urmator. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii tin masa întinsa toata noaptea.
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine în toate satele românesti, inclusiv cele din judetul Alba. Pe lînga mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în aceasta zi sînt legate de cultul fertilitatii si de atragerea binelui asupra gospodariilor. Copiii din satele de pe Valea Secasului pornesc sa colinde pe la casele oamenilor, iar gazdele trebuie sa-i primeasca pe colindatori.

Unul dintre cele mai îndragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care în secolul al XVII-lea a interzis colindele. Cel mai vechi cîntec crestin de Craciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc este unul scris de Ritson, în 1410. În 1818, ajutorul de preot austraic Joseph Mohr a fost anuntat cu o zi înaintea Craciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de Craciun. Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poata fi cîntate de cor, acompaniat la chitara. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care astazi este cîntata în peste 180 de limbi de milioane de persoane.
Cea mai vînduta piesa de Craciun din toate timpurile este "White Christmas" a lui Bing

Astazi stim ca Iisus nu s-a nascut la 25 decembrie, ci cîndva în martie. Decembrie a fost ales pentru aceasta sarbatoare pentru a coincide cu sarbatorile romane pagîne dedicate zeului Saturn (Saturnalii) si Mithra (vechiul zeu al luminii), o forma de venerare a Soarelui. Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea nasterii era considerata în luna septembrie, odata cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au cazut în 25 decembrie si împaratul roman Aurelian a proclamat aceasta data "Natalis Solis Invicti", festivalul nasterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima data oficial data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împaratul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie "zi sfînta" într-o saptamîna de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila. Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decît din secolul al XIX-lea.
În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.
Pe vremuri, nici spiridusii nu erau ce sînt acum. Ei furau cadourile de sub brad, nu

Unii spun ca sînt 13 spiridusi, altii sînt convinsi ca este vorba de noua, altii sase. Ei sînt, oricum, copiii lui Gryla si Leppaludi. Dar unde locuiesc? Ei bine, într-o vreme se credea ca Mos Craciun si spiridusii sai se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscuta si ca "The Night Before Christmas") în care el l-a descris pe Mos Craciun ca pe un spiridus batrîn si blînd, care zboara în jurul lumii într-o sanie trasa de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o harta a lumii si urmarind calatoria Mosului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea ca acolo, în îndepartatul nord, locuieste batrînul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit ca nu exista reni la Polul Nord, asa ca toti ochii s-au întors spre Finlanda, unde exista multe astfel de animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul national de radio finlandez a declarat ca Mosul locuieste pe un munte în Laponia. Astazi pare aproape sigur, însa, ca Mos Craciun si cei 11 spiridusi ai lui stau bine ascunsi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de granita cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiridusi, este paznicul de credinta ale locului exact al satului lui Mos Craciun. Cum reuseste acesta sa se miste atît de repede, într-o noapte, din Laponia pîna în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multa vreme în urma, Mos Craciun si spiridusii sai au descoperit formula speciala, secreta, a prafului magic pentru reni, care îi face sa zboare. Acest praf magic este împrastiat peste fiecare ren cu putin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Craciunului. Este suficient pentru a-i face sa zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii de Craciun. Rudolph este cel mai celebru ren. El este conducatorul celorlalti opt, ale caror nume sînt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. Cînd Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu.
Despre Rudolph s-a scris prima data în 1939. Parintele sau este Robert May.