Se fura ca in codru la Institutul de Arheologie din Bucuresti ?

Daca din casa noastra observam disparitia unor obiecte, cum numim acest lucru altfel decât FURT.

Si cum ii numim pe cei platiti sa ne protejeze casa si care aparent nu-s fac datoria..partasi prin neglijenta sau compici, daca nu sunt chiar ei hotii.

Si care sunt prevederile codului lega pentru acesti vinovati?

In ziarul “ Formula AS” anul XV , nr. 649 din 10-17 ianuarie 2005, pe prima pagina ne intâmpina un titlu care poate stârni oricui curiozitatea : “ Din tainele istoriei ‘ Misterul placutelor de plumb’ semnat de Horia Turcan, si caruia ii dam tot creditul pentru felul inteligent in care a prezentat subiectul sus amintit.

Incepem sa citim cu interes o poveste despre existenta unei istorii a poporului nostru dac, scrisa pe placute de plumb, istorie care zace de peste 100 de ani in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti, fara a strârni curiozitatea nici unui “stiintific” de origine româna.

Oare de ce cei care ar trebui sa apere interesele adevarului istoric al poporului nostru, cei carora le platim salarii, noi cei ce i-am ales sa ne apere si sa ne protejeze interesele natiunii noastre, noi tarani, muncitori si intelectuali, oameni de afaceri si politicieni, noi care din munca noastra, prin taxele care le platim ii tinem pe ei, pe “stiintificii” nostri sa stea la caldura, pe scaune tapisate si moi, nu isi fac datoria? Care altul ar fi serviciul, pentru care primesc salarile lunare?

Si ce fac acesti “stiintifici” rau, va veti intreba?

Totul a inceput in anul 2002, c^nd la cel de Al III-lea Congres International de Dacologie, tinut la hotelul Intecontinental din Bucuresti, profesorul Augustin Deac vorbea despre niste tablite de aur de la Sinaia, care ar fi continut o istorie veche a popoporului nostrum dac, tablite de aur care au fost topite din ordinal regelui Carol I, pentru a ajuta astfel, material, la ridicarea castelului Peles, nu inainte de a fi copiate pe niste placi de plumb.Copiile , pe placi de plumb,au fost facute in anul 1875 , la o fabrica de cuie din Sinaia si au fost depozitate la inceput la mânastirea Sinaia de unde au fost transportete mai târziu la Bucuresti ( vezi www.dacia.org ).

Istoria ar fi putut fi uitata, ori considerata o simpla poveste, daca la sfârsitul anului 2003 nu ar fi aparut , intr-un tiraj foarte mic, cartea domnului inginer Dan Romalo “Cronica apocrifa pe placi de plumb”, o carte stranie si tulburatoare, care incita la o re-scriere a istoriei noastre vechi, o originei limbii vorbite azi de noi. In aceasta carte domnul Dan Romalo nu numai ca prezinta o parte din aceste misterioase placute de plumb, pe care dânsul le fotogrefiase prin anii ’40 in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti, dar a incercat si o traducere, o descifrare a lor, deosebit de interesanta si profesional facuta. Au trebuit sa mai treaca 63de ani ca aceste fascinante placute de plumb, acoperite cu imagini si o scriere necunoscuta sa vada lumina tiparului. Si asta , subliniez din nou, nu datorita unor straluciti oameni de stiinta din institutul unde zaceau , ascunse, prin subsoluri, ci datorita unui om de buna intentie, corect, cinstit, unui inginer deosebit de educat si modest, caruia aceste placute i-au stârnit curiozitatea stiintifica. Tot respectul nostru pentru domnia sa.

La numai câteva saptamâni, de la aparitia cartii, gasim pe internet pe situl www.dacia.org o scurta istoria a acestor tablite si…pozele a nu mai putin de 97 + 4 = 101 tablite de plumb , complectate cu unele gasite pe internet ( patru la numar) si cumparate de la un bulgar care traieste in California , de catre dr. N.Savescu din New York.

La cel de Al V-lea Congres International de Dacologie, placutele de plumb au fost prezentate in plenul acestuia, stârnind curiozitatea stiintifica a celor prezenti. Ba chiar mai mult acelasi dr. Savescu impreuna cu invitati din Italia si Macedonia, a vorbit de acesta Istorie a poporului nostrum Dac, scrisa pe placutele de plumb, si la o emisiune a postului B1TV, la Nasul.

Cum lucrurile NU mai puteau fi tinute acunse, la Academia româna, a avut loc, in vara anului trecut, o prezentare a acestor placute, facuta de Aurora Petan, cercetator lingvist la Institutul “Iorgu Iordan”din Bucuresti. Prezentatoarei I s-a oferit o camera mica si meschina, neaerisita, care s-a dovedit neincapatoare pentru cei ce au dorit sa o asculte, si unde un oarecare Vulpe, pe la colturi, pufnea si soptea, la cine dorea sa-l auda, ca placutele nu ar fi nimic alceva decât niste falsuri, in timp ce Marius Sala, presedintele acestei int^lniri INTERZICEA orice discutie pe marginea temei!!! Dar cum si d-l Horia Turcan a interviat-o sa vedem ce ii spune , in mod corect A.Petan….” evenimentele relatate ( pe placutele de pumb, NA) se intind pe aproape cinci secole inainte de invazia romana.. se vorbeste despre un alphabet necunoscut, care pare anterior alfabetului grecesc…….Chiar daca nu sunt de accord cu interpretarea d-lui Romalo , cred ca limba in care sunt scrise textele, nu este o limba inventata, ci ca a existat cu adevarat, ca limba vie.”

Generatii intregi de studenti au trecut pe lânga aceasta Cronica Dacica pe placute de plumb , devenind arheologi si istorici, insa, precum mentorii lor, refuzasera chiar sa le dea un numar de inventar. Dar, ciudat, ciudat, ciudat, numarul placutelor de plumb au inceput sa scada la numar, asa , din senin, fara sa se stie de ce. Astfel d-l Dan Romalo când s-a adresat Institutului de Arheologie din Bucuresti, pentru a-si complecta lucrarea, descopera cu mirare o disparitie a lor in masa, azi gasindu-se doar 4 !!!! piese, din cele câteva sute existente anterior, ca la o visita ulterioara sa „re-apara” inca 31 de placute, la fel de misterios cum de altfel si disparusera !A se vedea si articolul „Enigma Placutelor Dacice” din Gardianul din 31 Mai 2005 „au reaparut, la fel de misterios cum disparusera. Nu se stie de unde, nu se stie cum. Ce s-a intamplat cu restul, unde au ajuns, daca mai exista, nimeni nu poate spune nimic”.
. Majoritatea pieselor sunt drepunghiulare , exceptând una rotunda, având dimensiuni intre 35cm X 25 cm si 10cam X 10 cm.Majoritatea par sa vorbeasca de imperiul dacic al lui Burebista, folosind un scris continuu, un alfabet chirilic , dar si latin, impreuna cu simboluri necunoscute si ciudate monograme. Se recunosc, cu usurinta, cuvinte , nume, antroponime, toponime si etnonime dacice.

Probabil ca surpriza cea mai mare, a hotilor, a fost faptul ca nu se asteptasera ca cineva sa fi fotografiat placutele prin anii ’40 si, culmea , se se intereseza acum de ele, ba chiar mai mult sa scrie o carte despre aceasta istorie a poporului nostrum dac, scrisa pe acele placute de plumb. Ce ar mai fi putut spune un hot acum, decât ca sunt niste obiecte neimportante, niste falsuri, de care nimanui nu trebuie sa-i pese. Nu numai ca acum descoperim furtul a celor mai multe dintre placute, dar descoperim ca ele nici nu au fost inregistrate , de cei de la Institutul de Arheologie, ca existând. In felul acesta numai cine nu vrea nu poate sa fure din ele. Starea in care sunt „pastrate” placutele este deplorabila, provocând deprecierea acestora. Ce brambureala o fi domnin pe acolo si de ce? Si daca , lucratorii institutului , ar fi facut o munca voluntatra si tot ar fi trebuit sa-si faca datoria si sa le inregistreze.... Dar atunci când sunt platiti sa o faca si nu o fac, ne gândim la un singur motiv...furtul .

Va veti intreba ce secret groaznic pentru istoria poporului nostru or fi continând acele placute de plumb, furate asa ca la usa cortului dintr-un forum stiintific, furt acoperit “stiintific” tocmai de cei platiti de dumneavoastra sa ne protejeze istoria.

Este vorba de câteva zeci de placute de plumb , absolute fascinante ( ne spune acelasi ziarist Horia Turcanu) acoperite in intregime cu imagini si cu inscrieri intr-o limba necunoscuta ( ?N.A.) , o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului cenusiu: osti de luptatori inarmati cu lanci si scuturi, purtând in frunte stindarde, chipuri de regi si de zei , cetati impresionante, cu palate si temple , decorate cu insemne heraldice, o lume uluitoare , gravata in plumb, cu o migala si o arta de exceptie. Zeci si sute de figuri pe care si un copil de liceu ii poate recunoaste ca fiind dacice ne privesc de pe aceste placute, ele nereusind sa-I impresioneze insa pe “stiintifici”caci daca iar fi impresionat istoria noastra nu ar mai incepe din anul 106 d.Hr., anul ocuparii partiale a Daciei de catre romani, ci ar trebui sa inceapa cu multe sute de ani inainte.

Placutele descriu cu lux de amanunte o lume disparute a dacilor , cu stute de ani inaintea sosirii romanilor, ne descriu stramosi uitati, regi si luptatori, zei si preoti, fapte demne de arme si de neuitat, poate prea demne si prea marete pentru a mai fi mentionate de istoria noastra romanofona.

Placute „uitate” prin subsolurile Institutului de Arheologie, placute din care „cineva” fura, asa pe tacute , placute neinregistrate oficial de oamenii de stiinta al sus numitului institut , placute de care totusi TOTI cei de acolo stiu si totusi nu se mira când se fura din ele !?

Arhe-ologul Ale.VULPE are totus curajul sa recunoasca in fata ziaristului H.Turcan ca le-a vazut pentru câteva ore, timp suficient pentru domnia sa , ”datorita cunostintelor care le poseda”, se le declare falsuri. Trebuie sa recunoastem ca este mare lucru sa fi om de stiinta, si vezi doamne, numai in câteva ore sa-ti dai un verdict, care de altfel se astepta de mai mult de o suta de ani.

Si totusi nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu VULPEA. D-l Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie, semnatarul prefatei cartii lui Dan Romalo „ Cronica apocrifa pe placi de plumb” considera ca placutele merita sa fie studiate.....

Atunci ai sa le studiem, a fost si mesajul celui de Al V-lea Congres de Dacologie din anul 2004. Adrian Bucurescu, filolog si ziarist, in plen congres a descifrat cu usurinta doua dintre placute, aratând si cheia descifrarii lor, si se pare ca isi continua munca asa cum putem vedea din paginile publicatiei Dacia Magazin.

Uneori ma intreb, si daca sunt falsuri asa cum declara Vulpe, de ce sunt tinute , pastrate, intr-un institut stiintific ? Am putea crede ca mai sunt si alte falsuri pastrate prin acest forum de stiinta, am putea considera chiar ca institutul este un adapost de falsuri....?

De ce nu le arunca la gunoi daca sunt falsuri? De ce nu ni le da noua in pastrare, am avea o mai buna grije de ele !

Dar daca sunt falsuri de ce la ascundenti? Si mai delirant...de ce furati din ele ?

De ce nu sunt inregistrate ? Mai aveti si alte lucruri neinregistrate din care puteti fura confortabil? Cui ii trebuie un fals, daca este un fals ?!

Si daca sunt falsuri atunci de ce gasim placute asemanatoare de plumb si la sudul Dunarii? Or fi intrat spionii bulgari in institutul de Arheologie din Bucuresti, prin subsolurile acestuia , si au furat din placutele de plumb, oricum neinregistrate de d-voastra, iar acum le comercializeaza pe internet ? Ori face mai mult sens ca placute asemanatoare au fost folosite , pentru imprimarea momentele istorice importante, atât de dacii nord dunareni cât si de cei sud dunareni, Dunarea nefiind in acele timpuri granita natiunii noastre ci axa ei .

Acelasi inteligent si spiritual ziarist, Horia Turcanu, nu scapa sa nu-l intrebe pe amicul Vulpe : Cum se face ca planurile cetatii Sarmisegetusa se gasesc pe aceste tablite ( ca de altfel si numele cetatii N.A.), cetate care a fost descoperita mult dupa ce tablitele zaceau in subsolurile Institutului? Raspunsul lui Vulpe a fost unul „ roscovan”. Uneori si numele iti este predestinat unor persoane.

Sigur ca reprezentarea cetatii Sarmisegetusei pe unele din placute, cu mult timp inainte ca arheologii sa descopere aceast centru religios ar fi trebuit sa le dea de gândit celor care le considera falsuri. Dar si mai amuzant este faptul ca un templu al lui Burebista, descoperit in anul 1956 se gaseste reprezentat in detaliu pe aceste placi de plumb care zac de mai mult de 100 de ani prin beciurile Institutului de arheologie.

Aceiasi „stiintifici” nu de mult, intr-o emisiune la TVR cultural, Vulpe si Djuvara, incercau sa ne convinga intr-un limbaj „ cacofonic” precum ca si tablitele de la Tartaria, continând primul mesaj scris din istoria omenirii, ar de fapt un alt fals! Ele ar fi fost descoperite prin anii 1950, ne spunea „batrânul om de stiinta” „istoricul”Djuvara.......când de fapt toata lumea stie ca pe atunci, descoperitorul lor, Vlasa ar fi trebuit sa fie elev la liceu si nu arheolog. Domnilor ex-Stalinisti, ex-comunisti, mastodonti ai istoriei si arheologie rom^nesti, tablitele de la Tartaria au fost descoperite in 1961.... Cât despre datarile cu carbon radioactiv facute anul trecut in Italia, dovedind faptul ca tablitele de la Tartaria sunt vechi de 8.450 de ani, dânsii, nu le percep, deoarece nu sunt publicate in limba rusa. Faptul ca aveti probleme de exprimare gramaticala colaborat cu acelea de memorie nu va da dreptul sa va jucati cu istoria noastra....

Dar el Vulpe nu ezita sa-l atace, asa din senin, pe marele carturar Nicolae Densusianu ( care a scris Dacia Preistorica – publicata in 1913) si pe cei care considera ca „Noi nu suntem urmasii Romei”, aratându-ne de fapt o alta fata a faptului ca ele placutele ce contin o istorie a poporului nostru dac strica aranjamentele unor „stiintifici”. Ele, placutele vin in contradictie cu dogma „ Noi suntem urmasii Romei”, asa ca ele trebuiau sa dispara!

Una este sa falsifici una doua placute de plumb si alta sa falsifici câteva sute de placute, si asta nu numai la nordul Dunarii dar si la sudul ei , o biblioteca intreaga.

Considerând ca este o rusine sa ascunzi pagini din istoria neamului nostru, a poporului nostru Dac , sa furi din aceste dovezi, sa le dosesti ne inventariindu-le , cerem Ministrului Culturii, cerem procuraturii Române, Ministerului de Interne si nu in ultimul r^nd S.R.I-ului sa-i cerceteze de urgenta pe cei ce se fac vinovati de astfel de tâlharii , furturi din gestiunea avutului national, comercializarea lor in afara granitelor Rom^niei.

Ne intrebam ce alceva s-a mai furat si continua sa se mai fure din Institutul Arheologic din Bucuresti? Si cine sunt hotii ?

Malus Dacus