home



    JURNAL DE CALATORIE IN DACIA TARA ZEILOR
    - partea III -


       

    Suntem in dupa amiaza zilei de iulie 10, 1998. Coborim din asezare, de la Fetele Albe spre Sarmisegetusa Regia. Este frumos, mergem printre copaci ca printr-un tunel, pe o carare pe care merg numai animalele si, din cind in cind, paznicul de la Cetate. Cind mergi printre molizi de 20-30 metri inaltime si calci pe acele lor uscate si imbibate cu roua, respiri un aer curat si te simti un adevarat dac, asa cum zice prietenul meu, din Chisinau, Andrei Vartic.

    Coborim spre Sarmisegetusa Regia, acolo unde m-a urmarit, nu de mult, blelstemul lui Zalmoxis:"nu-mi atingeti locurile". Acolo unde casetofonul nu mai mergea, bateriile se consumasera "asa, peste noapte", filmul din aparatul de fotografiat se terminase si el "brusc", aparatul de fotografiat al lui Tudor "s-a oprit" si el, iar eu ma gindeam "ce caut aici fara instrumente moderne?", cum de totul se strica tocmai la mine? De fel nu sunt superstitios, asa ca imi ramasese numai "ghinionul" drept cauza, cu toate ca se poate lua in considerare si cimpul magnetic formidabil din zona. Dar uite ca acum am buzunarele pline de baterii, de casete, si am chiar si un creion! Aici se afla una din cascadele cele mai frumoase pe care le-am vazut si ieri, care se numeste Piriul Prelucilor.

    - Ce inseamna Preluca?, il intreb pe atotstiutorul Andrei.

    - Preluca inseamna poiana. Dar "luc" in sanscrita inseamna a vedea, de la ochi. Deci, ar insemna locul de unde se poate vedea ceva. A trebuit sa vina moldoveanul asta din asa-zisa Basarabie ca sa spuna aceste lucruri frumoase.

    - Ce zici Adi, e adevarat?

    - Am invatat multe de la el, dar in primul rind sa-mi iubesc mai mult tara.

    - Sper sa nu uiti asta niciodata.

    - Am invatat sa ma uit cu alti ochi la tot ce este imprejurul meu, la aceste locuri unde m-am nascut si crescut. Le-am descoperit trecutul maret, trecutul nostru dacic.

    Ca rasplata si admiratie pentru acest Adi, prietenul lui, Andrei, i-a pus fotografia pe niste calendare frumoase, color, de i-a rupt inima… Acum trecem peste un riu care are o apa curata, alba si stralucitoare. Foarte buna de baut. Vorbim despre daci, daci, dar sa nu facem si noi cum a facut Heinrich Schliemann, care descoperind comoara pre-dacica de la Troia a spus "Am gasit comoara, aurul lui Priam" , cind de fapt ce descoperea el era cu 2000 de ani inainte chiar de Priam, era trecutul nostru pelasgic, carpato-danubian. Ne uitam la tot felul de ziduri ciclopice ce "zidesc" aici muntii. Or fi de la daci sau puteau sa fie si mai dinainte. Nu s-a facut nici o determinare cu Carbon ca sa se vada de cind sunt. Au gasit o moneda romana dintr-un an oarecare si au zis:"zidul este roman. " Intr-o zi am sa arunc un dolar american sub unul din ziduri….sa-i vad pe arheologi cum vor explica de ce americanii au construit zidul, inainte ca ei sa se nasca!

    Istoria este facuta de oameni, cu greselile lor. Daca pina la Heinrich Schliemann, legenda Troiei era un simplu basm si Iliada de asemenea, el a facut-o sa fie realitate. Asa este si aici. Cind m-am vazut la Fetele Albe calcind pe pamintul pe care cresteau ierburi, flori alaturi de brazii sub a caror radacini se gaseau ziduri ciclopice de cetati si temple "inca nedescoperite", atunci am inteles ca arheologia practicata la noi este mai mult o joaca, iar istoria noastra inca nu a fost scrisa.

    Vremea este chiar frumoasa, este innorat dar nu ploua. Pe dreapta curge Valea Alba, riul asta zgomotos si turbulent, in stare, cind se umfla, sa distruga drumuri si munti, sa construiasca vai si terase. Am coborit de la Fetele Albe si ne indreptam spre Sarmisegetusa Regia, asa-zisa cetate de scaun a lui Decebal. Merg de citeva ore si nici macar nu simt oboseala.

    - Asta-i magnetismul locului, spune Andrei, referindu-se la faptul ca virful Baba de linga Godeanu este cel mai inalt virf magnetic de pe teritoriul nostru. Singele are in compozitia sa hemoglobina, facuta dintr-o proteina, globina si…fier. Ginditi-va ce se intimpla cind pui un cui de fier intr-un cimp magnetic si apoi speculati ce i se poate intimpla corpului uman asezat intr-unul din cele mai puternice noduri magnetice! Locurile astea sunt de un milion de ori mai frumoase si mai sanatoase decit Sinaia, Predeal, aproape decit orice loc din lume. Ma gindesc ca in viitor sa-mi iau o casa ori sa-mi construiesc una pe aceste meleaguri.

    - La Valea Alba, spune Adi, tot ce s-a facut cu hirletul de catre arheologi, s-a facut acum 20 de ani. Dupa aceea nu a mai interesat pe nimeni. Au vazut cam ce exista pe acolo si aceiasi arheologi "ai nostri" dupa ce l-au dezgropat, au desigilat parte din ele, le-au lasat prada salbaticiei naturii. Daca inainte erau ingropate, acum fiind descoperite, mici seminte, plante salbatice si-au infipt cite o mica radacina:azi una mica, miine una mare, poimiine o suta de mii, un milion, blocurile o sa se disperseze; asa ca actiunea omului o sa distruga ceea ce au lasat stramosii.

    Pe drumul asta spre Sarmisegetusa, Adi ne-a aratat o scurtatura de o jumatate de metru latime, de nici nu o vedeai; dar am scurtat drumul cu o treime. Si ne impiedicam de un mic pietroi de andezit, dreptunghiular, "infipt" cu dusmanie pe carare, poate ca s-o gasi cineva sa-l vada si pe el. Andrei se apuca sa dea la o parte frunzele si ne spune ca este un calcar taiat in colturi de 90 de grade si are 90 de centimetri latime, iar in jos nu se stie. Ruslan scoate ruleta si ne spune ca este lung de 75 cm, inalt de 24-25 cm si lat de 34 cm. Sunt cap de coloana si reusesc sa nu cad de prea multe ori. Ma aflu pe o panta de 75 de grade si ma opresc putin sa admir peisajul frumos de pe partea stinga. Suntem la Sarmisegetusa Regia si mergem de jur imprejurul cetatii, a zidului cetatii. Andrei imi arata coada de rindunica, tipic dacica, sapata in zidurile cetatii. Pe buza de sus a unui pietroi mare, dreptunghiular, se vede o "gaura" sapata frumos ca si coada de rindunica. Taieturile sunt perfecte in andezit (andezitul este cea mai tare roca, pe care nici azi nu poti sa o tai decit cu topoare facute din…titan!… si ei, dacii, le-au taiat acum mai mult de 2000 mii de ani). Zidul pe care am mers acum, a fost probabil facut in graba, pentru ca vedem o adunatura de diferite blocuri de piatra si fragmente de columne.

    Acum suntem in fata caii sacre. Eu ii spun "Drumul Zeilor". Terase dupa terase, late de 4 metri si lungi probabil de peste 40, care duceau spre Templul sacru…Sunt construite din blocuri de andezit, niste blocuri imense, ciclopice, mai mari in partea de sus a terasei si din ce in ce mai mici in jos. Pe margini au niste canale de scurgere, drene, probabil studiate de arheologi. Pe unele, ei, chiar le-au inlocuit cu niste calcare, care insa nu au rezistat nici macar 10 ani, acum aratind zdrentuite. Au crezut ca refac drumurile dacilor sau "Calea sacra" sau "calea soarelui", dar le-au distrus si murdarit. Ce-i ciudat cu aceasta cale sacra este ca lespezile din care este facuta sunt foarte alunecoase. De ce le-or fi folosit dacii, nimeni nu poate spune. Dar sunt constructii perfecte. Cine o fi plins, cine o fi ris pe Calea sacra, spre ce locuri de sacrificiu ducea ea, cine mergea pe ea? Cu cine au construit-o dacii, cind ei nu aveau sclavi?! Poate numai credinta intr-o fiinta suprema te poate determina sa faci asa ceva. Numai un popor care crede in ceva isi putea permite sa ridice asemenea lucrari marete. Peru, cu al sau Machu Pichu, sa vada ce exista aici la noi, la Sarmi-Seget-Usa, la Daci ori la Vedicii Carpato-Danubieni!...

    Acum am ajuns la casuta facuta de batrinul Daicoviciu, Constantin Daicoviciu, dupa un proiect dacic. Totul a fost construit ca acum 2-3.000 de ani. Birnele sunt imbinate la colturi, fara cuie, asa ca si cum am impreuna degetele miinilor pentru a forma un caus.

    Intram si noi sa vedem cit este de primitoare. In fata casutei dacice "harnicii arheologi romini", impreuna cu profesorul Glodaru au facut ca mindria arheologiei romine sa-si spuna cuvintul...Au luat tevile de ceramica dacica, care duceau apa de sute si mii de ani, si le-au spart ca sa-si "asfalteze" cu ele o mica poteca spre intrarea in casa. Dar nu au vrut sa renunte la apa, asa ca au adus niste conducte moderne, de tabla, care au si ruginit. Destepti si arheologii astia! Tevile dacilor, din ceramica, le-au spart sa calce pe ele ca lespezi si si-au tras o conducta ruginita ca sa bea apa!...

    Ploaia continua sa cada de vreo doua trei zile si nu are de gind sa se opreasca curind. Am pornit iar la drum, calcind peste pietroaie ciclopice, fasonate, sculptate. Am pornit in sus, catarindu-ma pe stinci. Ajungem la Sarmisegetusa Regia, unde gasim o fractiune de roata, de piatra, zimtata…pe interior, cu un diametru de circa 4,5 - 5m. De ce la orele de istorie, la scoala, copiilor daco-romanilor nu li se spune nimic din ce vad eu acum? Ori poate nimeni altcineva nu le-a vazut inca ori…nu vor sa le vada? I-am facut citeva poze si...am plecat mai departe.

    Uzi si obositi am ajuns de unde am plecat, la casa lui Adrian Stoicoi. L-am intilnit si pe Ion Stanciu, care are o proprietate si o casa foarte frumoasa, aici, in vecinatate. Ne astepta cu o sticla de tuica galbena, ca sa ne mai incalzim.

    - Mai Ioane, tu stii ce inseamna Ion, ce nume este?

    - Ce nume sa fie? Ion e nume de sluga!

    - Vezi, asa ti s-a spus tie, dar la strabunii daci el insemna "Magnificul". Dar asta este o alta poveste, pe care nu intentionez sa ti-o spun acum.

    - Hai domn' Miky, spune-mi-o acum ca naiba stie cind ne-om mai intilni.

    Asa ca i-am povestit lui Ion Stanciu despre Domnul Noptii, Ion-Magnificul...
     

    Vineri 11 iulie 1998, parasim Orastie. Toata lumea este in formatie. Tudor si colonelul s-au suit in Audi-ul lor, Andrei Vartic si Ruslan in micuta lor masina de munte cu tractiune pe patru roti care ne-a scos din mocirla. Plecam spre Sona sa descoperim guruietii , sau piramidele de pamint, descrise asa de frumos si de poetic de Ion Minulescu, cind, cu ani in urma, in cadrul Zilelor Culturii Fagarasene a fost prezentata o comunicare cu privire la existenta, linga Fagaras, la Sona, a unui complex de tumuli (in total noua), dispusi intr-o grupare aproape sistematica. Este vorba despre asa-zisii "guruieti", unde cel care a facut comunicarea (personal nici pina azi nu am putut afla numele domniei-sale) pretindea ca a fost inmormintat regele Sona. In continuare, in comunicarea facuta, s-a spus ca intregul complex de evenimente povestite in poemul Rama-yana si avindu-l ca erou principal pe Rama, ginerele regelui Sona (care era tatal Sitrei sau Sitroaiei, asa cum i se mai zicea), se oglindeste in numele asezarilor ce se afla in jur de Sona/Fagaras, pe o raza de circa 50 de km. Rama era casatorit cu Sitra, fiica imparatului Sona. In Rama-yana se vorbeste despre razboiul dintre cele doua caste conducatoare, a ramanilor(brahmanii de mai tirziu) si cea a aparatorilor casei, a cetatii, kasa-tria , razboi cistigat in final de ramani, condusi de Rama. Trupele invinse ale kasa-tria, se vor refugia, pe drumul zeilor (drumul Byk-ului, sa fie acelasi cu binecunoscutul drum al Bicului, Bicului haiducului, de pe malul riului Bic de linga Chisinau?), in tara zeilor, Daksa, in tara imparatului Sona. Trupele erau conduse de 7 ramani, printre care:Brasiva-Sala, Budila si Serka-Ra. Foarte curios este faptul ca numele acestor trei invinsi apar in cele ale localitatilor Brasov, Budila, Sercaia, ceea ce - pretind cei care au facut comunicarea -, dovedeste ca invinsii s-au refugiat in regatul lui Sona, tatal printesei Sitra(la rindul ei prigonita de Sona, caruia niste clevetitori ii spusesera ca Rama, sotul ei, dorea sa-l detroneze pe el, imparatul). Jur imprejurul Brasovului gasim numele tovarasilor de arme ai lui Brasiva (care a si dat numele sau orasului de mai tirziu, Brasov), cit si al Sitroaiei. Nume de vechi zei vedici se gasesc si ele prin apropiere: Tamasfalau, la 30 de km de Brasov, ni-l aminteste pe batrinul zeu vedic Tamash. La 22 de km de comuna Budila apare Moacsa, care ni-l aminteste pe Moksha, zeu vedic care exprima in acelasi timp, Unitatea si Infinitul. Si exemplele pot continua intr-o asa de mare bogatie de "asemanari", incit pentru cei necontaminati de "facultatile de istorie romina", toate acestea ridica semne de intrebare. Sa va dau citeva exemple: Siriu-Shri sau Sri (zeita belsugului), Sandra-Chandra-Sandru, Moacsa-Moksha, Harnau-Hora-Mani, virful Baratau (numit poate dupa Bhara-Ta, eroul carpato-danubian-aryan, sub a carui conducere a fost cucerita o mare parte a Indiei, si ale carui fapte sunt amintite si in Mahab-harata), Negoiul-Negae, Varta-dealul din Brasov (in sanscrita Brasiva-Varta, vatra lui Brasiva sau Tara lui Brasiva); ramanul Uddalaca, care facuse cauza comuna cu ramanii rebeli, intors si el acasa, in Daksa-Dacia, se aseaza la Uda, pe valea Vedei, in apropiere de sihastria Lachu-Mana, adica nu departe de Topana, Vetu.

    Si, parafrazindu-l pe Marius Vivekananda, pot spune:
     

    "DACIA asezare de RAMANI

    Dainuie de mii de ani,

    Seculara-n atestare

    Denumirea-i graitoare

    DAKSA zeu creator

    De popor DAC, iubitor

    In SPIRALA crezator

    ………………………

    DACIA, locul unde clanul

    De pastori a luat fiinta

    Devenind chiar resedinta

    Si cu rol de "capitala"

    O cetate Aryana

    ………………………

    Veche vatra de lumina

    A "vedicului" fara de vina

    Asezare milenara

    Nobila si legendara

    …………………………..

    ROM>NIE, in jurul tau

    Nu a fost si nu-i un hau!

    Ancestrale asezari

    De pe vatra-ntregii tari,

    Sunt si astazi vii, prezente,

    Ale vietii monumente!

    Avem TAMAS a lui FALAU

    Chiar aproape de Brasov, zau.

    MOACSA, SANDRA chiar si PAVA

    Ce ne preamareste slava.

    Vedici zei de mii de ani

    Stau de veghe pentru Neam.

    ………………………………….

    Adevaruri engramate

    In cuvinte reflectate

    Din graiul RAMANILOR

    TRACO-GETO-DACILOR

    Si Ramanilor stramosi

    Ancestralii nostri mosi

    Din a lor limba vorbita

    Denumita si SANSCRITA

    Am dat lumii-ntregi

    O LIMBA, o CULTURA

    Si-o ENIGMA!!!

    Cum de azi al nost-popor

    Este doar un SPECTATOR!

    Cind OM ridica iar fruntea

    Sa stam drepti precum NEGOIUL

    Cu SIRIUL linga noi

    Si puternici ca RAMANUL

    Sa traim in Armonie

    In respect si bogatie!
     

    Acestea, credem noi, ar fi suficiente motive sa determine pe cei in drept sa sape cel putin unul dintre "Guruieti". Sa le multumim si celor de la Renasterea Daciei, care in ziarul V. nr.1 vorbeau de Minulescu. Personal, abia astept sa le vad.

    Intre timp, Andrei imi arata, de la distanta si "Piramida din Sacel", pe care o gasim pe drumul spre Sibiu, undeva pe partea dreapta. Seamana cu o piramida in patru laturi, cumva orientata spre Nord. Alaturi de ea este si comuna Tilisca, unde se afla o alta cetate dacica, "Cetatea de la Tilisca". Iesim din Sibiu si ne indreptam spre satul Sona. In drum spre Sona am trecut prin Avrig, Coriu, Ucea, Corbul Ucii si, ce este interesant, aceasta toponimie este urmata de hirdonimie:Satul Ucea-piriul Ucea, satul Scoreeni-piriul Scoreeni, satul Avrig-piriul Avrig, s.a.m.d…Sinca Veche-piriul Sinca Veche. Deci toponimia este urmata de hidronimie, dovedind o vechime deosebita a locurilor.

    Drumul spre Sonea nu este foarte usor. O luam la dreapta, pe malul Oltului, si de acolo pe niste drumuri desfundate, pline de pietre, baltoace si noroi…Nu exista nici un indicator ca ar exista acest sat. In continuare avem Oltul pe dreapta iar drumul ne face probleme in continuare din cauza gropilor din ce in ce mai adinci si imprevizibile. Continuam sa cautam un indicator cu satul Sona dar nu-l gasim. Satul Sona este un sat mic, intins totusi, cu multe gropi si noroaie, cu multe case parasite sau in curs de parasire. Localnicii nu stiu prea multe despre aceste piramide, unii chiar nimic. Ei seamana din acest punct de vedere cu arheologii romini. Uneori, unii isi amintesc despre ele ca despre "Opincile uriasilor", alteori ca despre "Guruieti" ("guru " in sanscrita insemnind profesor, educator, luminator). Acum ne indreptam spre ele cu Niva lui Andrei, care parca merge mai usor prin aceste noroaie decit pe asfalt. Andrei conduce aceasta etapa finala. Eu stau in dreapta lui, in fata, pentru ca asa s-a nimerit. In spate, Costel. La mijloc, intre Costel si Tudor se gaseste "vajnicul" colonel Niculae Mereuta, care-i creeaza clipe de neuitat fostului ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, Tudor Pantiru, care de altfel se compara, mai in gluma, mai in serios, cu o conserva. Asta insa nu-l impiedica sa ma bombaneasca ca l-am bagat prin noroaie si hirtoape, gindindu-se la masina lui, un Audi alb, care sufera acelasi tratament, undeva in spatele nostru. Acum drumul este cu foarte putine pietre si mai mult noroi si pamint alunecos. Apare si un tractor care ne da speranta ca cineva ar putea sa ne scoata la lumina daca se intimpla sa ne impotmolim. Unul dintre noi a avut chiar ideea de a lua un tractor cu lama sa-l bage putin in baza unei piramide. Daca tot au fost declarate de "savantii" nostri de "neinteres arheologic", nu cred ca cineva s-ar putea supara. Sunt de fapt noua piramide de pamint, de diferite forme. De ce sa nu intram in una din ele cu buldozerul…arheologii nostri au facut la fel la Sarmi-Seget-Usa si nimeni nu le-a facut nimic! Ei au distrus constructii dacice, le-au sfarimat, deplasat si ingropat sub lama buldozerului. Ei au smuls bucati din ziduri dacice ca sa-si construiasca cabane, fara sa aiba nici un sentiment de rusine nationala, daca nu fata de daci, cel putin fata de urmasii acestora.

    Andrei ne povesteste cum in urma cu citiva ani l-a adus aici pe profesorul Gavril Buzau, secretarul stiintific al Universitatii Transilvania din Brasov. A fost impresionat de Sona si piramidele ei si…

    Intre timp a aparut si o turma de vaci pe care a trebuit sa o asteptam cam jumatate de ora. Am discutat semnificatia cuvintului vaca la indo-europeni si in special in Vede. Ce este vaca-logos si vaca sfinta etc. Dar iata ca se zaresc piramidele, carora localnicii le mai spun si guruieti de la vechiul cuvint sanscrit guru - invatator, povatuitor. De fapt sunt noua piramide, de diferite marimi, asa cum am mai mentionat. Sunt multe ipoteze despre ele si ce ar ascunde ele. Andrei ne spune:

    - Parerea mea este ca cea mai mica ar trebui sapata, sa vedem ce este acolo.

    Personal cred ca daca este un monument funerar, atunci numai una din ele este mormintul, iar celelalte sunt false, pentru a induce in eroare eventualii profanatori.

    - Presupunind ca avem un mormint central inconjurat de altele, ale unor demnitari de mai mica importantta, cred ca nu as gresi, spune Andrei.

    Continuam drumul spre Piramidele de la Sona, printr-un lan de stuf. Ne infundam prin el, pentru a ne opri exact in fata celei mai marete dintre ele, piramida trapezoidala. In fata noastra se intind acele piramide enigmatice care ne-au adus aici, intr-un loc care nici macar nu este marcat pe harta, intr-un loc in care natura si-a dat toata osteneala sa ne dovedeasca cit de mare arhitect poate fi…sau poate ca nu natura a fost acel arhitect? In departare se vad Muntii Fagarasului. Imi continui drumul spre aceste piramide enigmatice semanind mai degraba cu niste caciuli de cioban. Una dintre ele este foarte impunatoare, trapezoidala, spatele fiindu-i dublat de o alta, mai mica si putin curbata.

    Locul este foarte frumos si chiar daca natura l-ar fi construit, tot merita sa fie vazut, mirosit, simtit. Locurile sunt de vis. Dar ceea ce spune Andrei Vartic probabil este adevarat. In fata acestor piramide se intinde o terasa pe care parca numai mina omului o putea face. Si uitindu-ne spre dreapta observam si alte terase foarte frumoase. Una dintre aceste terase este ca o pista de aterizare cu intinderea de trei kilometri. Incercam sa-i facem niste poze.

    Oltul, riul care curge aici, in sanscrita ar insemna si "altar", altarul arienilor. Olt-altarul arienilor. Trebuie sa fii in aceste locuri, sa-l vezi curgind, impingind parca muntii Fagaras din calea lui, pentru a le face loc, aici, sus, pe aceasta platforma a "Guruietilor", sa respire in thihna si reculegere. Locul este foarte frumos si dupa o catarare obositoare ma aflu in virful piramidei "Trapezoidale"...Oricine are dubii ca aceasta piramida nu este cu adevarat facuta de mina omului il inivit sa vina aici, sus, sa vada ce vad eu acum, sa vada cum piramidele sunt despartite de masivul Fagarasului, de riul Olt, sa vada platforma fantastica pe care sunt asezate piramidele, dublate in spate de terasa pe care si azi pot ateriza avioane. Trebuie sa vezi, ca sa crezi!

    Si cum nimeni si nimic nu-i poate stopa imaginatia prietenului nostru Andrei, sa vedeti ce i-a mai dat prin minte:

    - Miky, imi spune el, daca unesti cetatea dacica de la Racosi cu virful Omul, ai exact o linie Nord-Sud. Acum, daca unesti cetatea de la Racos cu Sona, vezi ca se face un unghi de 60 de grade...

    - Ei si?, il intarita Tudor. Crezi ca din astea nu se mai vad pe pamint?

    - Da, dar de ce unesti printr-o linie imaginara Omul cu Sona, intre aceasta si linia Omul - Cetatea Racosi vei avea un unghi de 30 de grade.

    - Si cu asta ce mai dovedesti?, intreaba acelasi sceptic Tudor.

     

    [ partea I ]  [ partea II ]  [ partea III ]
    [ pagina 
    1/ 2/  3/  4/   5/  6/   7/  8/ ]