JURNAL DE CALATORIE IN DACIA TARA ZEILOR
- Nu, aici este Vestul!
- Usa asta ce vede, usa asta?
- Iata Nordul si iata Estul. Usa merge in Est. Da? Inspre Rasarit. - Inspre Rasaritul Soarelui. - Si cum construiau dacii, cum puneau dacii "tor"… - Locuinta spun astia. - Da! Astia zic ca baga deasupra ceva si asta e locuinta. - Si asta e singurul flap inauntru, nu?
- Da. Dar uite minunea! Ia uite cum au asezat placinte de lut! Uite cum le-au asezat! Ce s-a distrus s-a distrus, dar asta a ramas si se vede. Uite cum le-au asezat!
- Intre ziduri. Si au niste ziduri asa de colosale, de mari. La ce le folosesc zidurile astea? - Cit de groase sunt zidurile astea? - Pai…4 metri. - 4 metri grosime? - Aha! - Si asta cit are pe lungime? - Este masurat tot… - De curiozitate, pentru mine, ca sa vad ceva… - Nu mai tin minte, pot sa-ti spun, dar nu tin minte.
- Poti sa masori asa... - Unu, doi, trei, patru, cinci, sase….opt, noua, zece, doispe, paisprezece pasi din astia, ai mei, mari… - Doisprezece si ceva, eu tin minte…plus…
- Deci 79 cm lungime si cit are inaltime? Profesorul mi-a spus imediat…are 54 inaltime iar grosimea lor, hee, este cam tot la fel, este 48.
Patrulatere perfecte, aproape taiate in stinca, cu margini frumos facute, poate astea au fost coloane sau altceva, cu margini frumos fasonate si aici in trepte. Eu tin mina pe el ca sa vad cit e marimea...
- Se spune, in fata cetatilor, astea sunt niste terase plate, in fata mamelonului cetatii si am ajuns pe una dintr-asta...
- Cum ati vazut, putem spune ca este ciudat ca sanctuarele in loc sa fie in interiorul zidurilor sunt in afara zidurilor cetatii. Asta inseamna
de fapt ca nu prea ar fi fost cetate, daca sanctuarul este in afara zidurilor cetatii…ce rost are sa le pui acolo? - Acum suntem la marele sanctuar de la Cetatuie.
- Sunt mai multe, dar asta este cel mai mare. - Hai sa ne oprim sa-i facem si lui o poza! - Da. - Astia probabil au fost stilpi pe care a stat un templu, mai! - Posibil. - Asta este, ce sa fie altceva...stilpii unui templu. - Sunt ca niste stilpi mari: unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte, opt, noua, zece pe unu, doi, trei, patru. Zece in lung…
- Iata, aici sunt 13. - 13 sunt acolo? - Da, 13 pe patru rinduri. 26 si cu 26. - Si distanta unuia din asta cit este? - 26 si cu 26…52.
- 52 de stilpi zici ca sunt? - Da. Si cit are ciclul Maia? - 52 si cu 52 fac 104. Exact. - Care sunt acolo. - Care sunt dincolo.
- Si 52 de ani este ciclul Maia. Cel mai perfect calendar al tururor timpurilor este ciclul de 52 de ani al rotirii Pamintului cu planeta Venus in jurul Soarelui. Aici sunt 52 de stilpi.
- Ce diametru are un stilp din asta? - Mai, totul e masurat. - Asta pentru mine...Eu de unde sa le citesc? - 55 de cm diametru. Iar distanta intre stilpi, doi metri si cit este? - 2 metri si 25 - 30. Intre timp Zalmoxis are grija de noi si ne mai da o ploaie ca sa ne mai invioreze. Asa ca picioarele le avem ude, nu foarte tare, ca ieri, si
continuam sa mergem. Suntem inconjurati peste tot de munti, munti inaltI, frumosi. Afara miroase frumos, a iarba, a flori, a fin, pasari cinta…ce poate fi mai frumos?
Aici traiau in cabana arheologii. Desigur ca asta au descoperit-o cel mai bine si au studiat-o cel mai bine. Erau cu comoditati,
cu…Obosesc, gifii si Andrei ma tiraste sa mai vad inca un sanctuar. Si-l intreb cite mai sunt? Si sunt multe, nici nu sunt descoperite toate. Si tot sunt, a? - Da!
- Si asta este unul dintre putinele locuri, din cauza ca facilitatile au fost mai confortabile, ca lumea se mai uita la ele. Aici istoria zace sub
pamint. Nu de zeci de ani, de sute de ani, ci de mii si mii de ani. Intr-o zi, poate cineva o sa le descopere. De aici incepe unu, nu? - Asta are nenumarate, nici nu stiu cite poate sa aiba, pe trei rinduri asezate.
- Da sa-ti fac un cadru sezind intre chestiile astea…Pe deasupra, colonelul nu-mi da un pas, vrea sa fie prezent in toate pozele, o sa-l public, o sa-i spun si dorintele lui de viata.
- Ciudati si strabunii astia ai nostri, dupa ce ca ne pun sa ne cataram pe munti, pe virfuri de munti, mai si localizeaza asta intr-un loc in care
ploua…nu de "trei ori pe saptamina", cum spunea Minulescu, aici ploua de trei ori pe zi. Noroc ca ploile sunt frumoase, asa, ca si cu stropitoarea… - Frumusete, frumusete dar si asta este destul de… - Ia uite ce platforma! - Cum i-ai stropit ziua, esti cuib de …
- Auzi, daca protejai asta, de ce ii lasai dusmanului terasa asta ca sa vina sa-si pregateasca sa intre la tine in templu sa te atace?…
Ploua in jurul meu, in jurul zidurilor si sanctuarelor, ploua de sus cu apa, ploua cu sanctuare peste tot, cu terase, cu canale, cu pietroaie
perpendiculare, cu pietroaie puse impreuna, cu un mamelon trapezoidal care cine stie ce o insemna si ala…Istorie peste tot. Curios este de
ce au facut ziduri pe marginea prapastiilor? Daca vroiau sa se apere nu trebuiau sa se apere impotriva prapastiilor…Hai sa mai facem o poza si aici! - Uite ce ciudat, o fi fost alt… - Posibil. - Tot felul de ciudatenii, astea sunt jgheaburi de scurgere…duc in afara. - Poate au fost butuci pusi asa, mai! Asta este un trapez, dracu' stie de ce o fi facut trapezul asta!… -
Jalea si durerea-n suflet / Lacrimile pe obraz / Curgeti lacrimi, curgeti, curgeti /Le auzi, le auzi cum curg? / Ai plecat pe cai straine……
- Faierag ! Faierag. Asta este dealul Faieragului si e plin de turnuri, acolo este dealul Blidaru, cu cele mai importante cetati ale dacilor si pe
acolo curge piriul Faierag. Stii cum se cheama locul asta de aici? Stii cum se cheama? - A? - Ii spune "La lacuri". - La lacuri, la asta? - La lacuri, pe varful de munti. - Cum? - Auzi? La lacuri! - Te gindesti imbracati in Itari, ca taranii, construind, tirind blocuri de-astea de unde naibii le-or fi tirit? Imense…tone au astea, nu?
- Nu, unul are 600-700kg. - Le-au tirit ei aici si nu numai, le-au modelat perfect, la 90 de grade unele, altele le imbina unele in altele…Uite acolo, la gaurica aia, le face canale de scurgere, altele le fac… - Fiecare e pregatit pentru locul lui. - Altele au forme trapezoidale ca sa imbine probabil o birna, sa o fixeze acolo, sau cine stie ce au pus ei acolo, cu ce ginduri…Si toate astea
aici, la mama dracului, in virful muntilor, fara rost. Pot spune chiar in mijlocul tarii dacilor. Pentru ce mama…? - Ia, ce liniste ! ia !...
- Curgeti lacrimi, curgeti, curgeti /Acelea-s lacrimi ale lui… - Asta e zidul dacic, tu spui, are un fundament ca un paralelipiped, pus pe el si urmatoarea tu spui ca este fasonata aici, in sus, ca sa se
vada ca este dacic. Ca sa se vada, parca este un nas care sta acolo. Noi am facut, dacii, astea! Astea sunt si dedesubt, sub ele...
- Nu, nu astea sunt pe dedesubt. Merg toate de sus in jos. Eu cred ca a fost o birna bagata intre ele sa le tina.
- Nu, nu birna. Alt` piatra cioplita, tot cu asa un motoc din asta, si cind o pui aici, le tine pe astea doua. - Dar cum pot sa le tina intre ele asa doua, de ce?… - Pai cum?, daca e greutate si vine… - O tirim pe asta… - Are peste o tona!… - Nu e mortar intre ele, nimic, nici un mortar. - Nimic, nici un mortar… - Se imbina fix, nu conteaza ce forma au. - Chiar daca sunt doua pietre absolut diferite, au o taietura de parca s-a facut special gindit dinainte, Dumnezeu stie cum!
- Cum ai zis, in termeni "nationali", "nu poti sa faci mai mult, ca dai 3000 de lei de sapatura".
- Pai asa dau, pe ziua de sapatura 3000 de lei, ii da arheologului 3000 de lei pentru ziua de sapatura a unui muncitor. Pai ce sapa acela de 3000 de lei pe zi? Ce sapa?…se joaca. Si atunci ca sa-mi iau un muncitor…
- Mai spui odata ce ai zis? - Toata cetatuia de la Costesti este inconjurata la nivelul acestor zidiri, aici, dinspre partea de sud de aici, pe care le vedeti, cu un fel de
briu, care are undeva un metru jumate, doi metri… - De care a vorbit si Generalu'…
- De care a vorbit si Generalu', este imprejur. Arheologii sustin ca este format din pamintul ars din rezultatul pirjoalelor. Cind au facut
cercetarea, care a fost confirmata si la Moscova, la catedra de petrografie din Moscova, s-a dovedit ca roca principala din acest briu din jurul cetatii este din ilmenit'
(fier-titan-oxigen - FeTiO3). Asta este minereul principal din care se extrage titanul. De unde s-a adus, si cu ce efort, o cantitate asa de uriasa de ilmenit ca sa fie pusa imprejurul acestei zidiri?
- Ai o idee, vaga, cam cit de mare este perimetrul intregului complex? Cam cit este? - Cam vreo 300 de metri este diametrul. - Diametrul, nu perimetrul! - Da, pai de aici masuram 2 - …la Blidaru…si cetatea de la Prisaca este sus, acolo…pe ce directie este asta?… - Pai este exact pe directia asta, pe directia acestui zid. - Adica ce directie…de ce sunt eu confuz acum? - Asta este pe directia, iti spun imediat exact, este asa 20, 40, 60…64 de grade fata de Nordul magnetic. - 64 Est. - 64 Est fata de Nordul magnetic, Nord Est, se afla cetatea de la Prisaca.
- Si dincolo este a lui Blidaru, spui! - Da, da, pe 120 de grade fata de Nordul magnetic, nu mai mult, 126 de grade fata de Nordul magnetic, din punctul unde ne aflam noi, se
afla cetatea de la Blidaru. Distanta dintre o cetate si alta, aici in directie dreapta este 1000 de metri, 1500, mai mult nu-i, dintre un munte si
altul, hai acolo, sa fie 2000 de metri intre un munte si celalalt! De ce a trebuit?, daca eu voiam sa cuceresc Sarmisegetusa mergeam pe vale
si dacul din virf nici nu ma ajungea, nici de aici si nici de acolo. Si Traian a fost destept, el nici nu a mers pe vale, el a mers pe plaiuri, nici nu a atins locurile astea, la Sarmisegetusa!
Prietenul meu Andrei spune ca, precum Schliemann, care mergea pe Iliada, el merge pe Miorita.
- Fiindca la apus de soare, pe aceasta terasa pe care o vezi aici, iata soarele asfinteste, si am fotografii, exact la apus de soare, la solstitiul
de vara, soarele asfinteste exact pe virful acela si este o minune care merge de la virful acela pina la virful celalalt, pe care am observat-o
cu multi oameni si am fotografiat-o. Exact pe linia asta asfinteste Soarele. Batrina este dupa Sarmisegetusa, la vreo zece km. - Cum zicea Generalu', acolo este centrul magnetic maxim in Rominia.
- Virful magnetic maxim, in Rominia. Am sa-ti arat pe harta. - Vorbind despre monumentul de la Adamclissi?
- Tocilescu si ceilalti au preluat acest monument si de atunci se straduiesc sa dovedeasca ca este roman. Nu e monument roman!
- Dar au pus acolo, imi aduc aminte, in virf, au pus acolo un soldat roman…l-au facut ei, sau el nu a existat? - Nu, nu e soldat roman! - E un trofeu.
- Este o replica stilizata, de unde pina unde stilizata, a trofeului. Componentele originale sunt in muzeu, acolo le veti gasi si veti vedea niste lucruri extraordinare…
- Si cine mi-ati spus dumneavoastra ca au descoperit Adamclisi-ul si ce au facut?
- Cineva care ulterior a fost maresal german. La jumatatea secolului trecut, era in drum spre Istambul si trecind prin Dobrogea s-a oprit si a auzit ca turcii spuneau ca exista acolo Adamclisi, biserica lui Adam.
- A omului, sau biserica primului om. - Adamclisi inseamna biserica omului, minastirea omului, templul omului.
- Asa si pe urma, dind tircoale pe acolo, s-a uitat si si-a dat si el cu presupusul, probabil este un monument roman…de atunci, toti arheologii si istoricii romini s-au straduit sa dovedeasca ca Von Moltche
a avut dreptate, fara sa cerceteze ce e acolo. In primul rind, Andrei cunoaste treaba aceasta, priza monumentului e capul de lup dacic stilizat, totul, nu e monument triumfal, e monument funerar, sunt
leii funerari sus, sunt o serie de alte insemne, si mai ales este simbolistica aceea cu romburi, cu triunghiuri, cu patrate, cu tot ce a fost
acolo, care nu este clarificata. In 1980, deci acum 18 ani, s-a iscat un mare scandal. Eu am fost trimis de Asociatia Oamenilor de Stiinta sa
fac un studiu fotografic si metric acolo, la initiativa lui Nicolae Copoiu, care era secretar stiintific pe vremea aceea la Institutul de Studii
Istorice si Social Politice pe linga CC al PCR, ca sa se vada daca, domnule, e intr-adevar asa cum spun istoricii sau nu. Eu, timp de vreo 20
si ceva de ani, am facut niste verificari pe santiere arheologice pentru acest institut, ma rog, pentru verificarea unor presupuse falsuri
arheologice, si asa mai departe. Ajungind acolo, am luat treaba foarte in serios. Dupa ce m-am intors cu echipa de acolo am publicat in revista Stiinta si Tehnica
doua pagini, inclusiv o caseta a lui Copoiu, ca monumentul nu este roman, ca e dintr-o epoca anterioara, ca e un
monument hibrid, sunt doua scoli, cel putin doua scoli de sculptura monumentala acolo, puse claie peste gramada, si o serie de alte
treburi. Rezultatul:s-a suparat "tovarasa Leana", Ceausescu. Copoiu a fost somer doua saptamini, el era secretarul stiintific al Institutului
de Studii Istorice Social Politice, eu am zburat definitiv din serviciu si n-am mai avut drept sa ma angajez citiva ani de zile. Unde am vrut sa
ma angajez, eram exact in postura lui Andrei, am vrut sa ma angajez chiar ca muncitor, si "Da, lasati cererea", si dupa aceea, cind au trecut pe calculator sa vada ce e cu asta au zis:"Nu domnule, nu ! ". - Dar, de mirare, pentru ca el, Ceausescu, a fost tot timpul, cu dacii, cu dacii, cu dacii... - Da, dar el semnase in cartea de onoare, dupa ce a fost reconstituit monumentul,
iar noi am sustinut ca… - E un fals… - Nu, ca e o greseala, pur si simplu, si s-a suparat "tovarasa". Dupa aceea, in 1988… - Vezi ma, cum se scrie istoria?
- In 1988 am fost trimis de generalul Ilie Ceausescu, cu o echipa militara, sa fac niste teste in sudul Dobrogei, niste teste de biodetectie. Era vorba despre niste experiente.
- Nu mi-ati spus, care este specialitatea dumneavoastra? - Am doua. Una este asemanatoare cu a lui Andrei, adica am facut Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, Facultatea de
Cinematografie Imagine Film si Televiziune, dupa aceea m-am respecializat in biofizica de frontiera. Am reluat niste cercetari la Adamclisi
si, ce-am descoperit?…ca monumentul de la Adamclisi este practic amplasat intr-o piateta, de la monument taiate niste ziduri, radial, am descoperit doua ziduri concentrice pe o distanta de…si dupa aceea din aproape in aproape… - Ce distanta, aproximativ? - Cum sa va spun, pe o raza de… - Un km, doi, cinci?
- Nu, pe o raza de doua sute de metri, doua ziduri concentrice si pina la urma, din aproape in aproape, ca am facut si un sondaj din
dispozitia lui Ilie Ceausescu, si imi promisese ca imi da unitatea de la Topaisari, unitatea militara, cu utilaje moderne, de sonografie, ca sa
descopere, tot acolo, o asezare fortificata, nemaipomenita, la Adamclisi, iar monumentul este in… - Mijloc. - Nu, nu chiar in mijloc, putin, putin excentric, dar aproape in mijloc.
- Dar altarul roman? - Da, exista si el. Acolo unde au fost incinerati circa 3.700-3.800 de ofiteri romani, cotropitorii, dusmanii nostri de atunci, care au pierit in
ciocnirea cu dacii de atunci. Exista si lespedea aceea, de acolo, care arata ca au murit de o moarte napraznica! Si asta e un semn de
intrebare. In antichitate se cunostea cam de ce moarte puteai sa mori, fie cu gitul taiat, fie spintecat. Ei bine, acolo se spune ca au pierit de
moarte napraznica! Si unde este amplasat, eu am mers pe detectie, unde este amplasat acest altar? Intre cele doua ziduri concentrice, deci
in afara monumentului de la Adamclisi. Din aproape in aproape, am luat prin biodetectie, si am ajuns la taluzul canalului de irigatii,
construit in epoca noastra, si gasesc zidurile exact acolo. In taluzul canalului. Ei nu au mai putut sa puna dale din beton acolo, si numai au
matuit cu beton, de sus pina jos. Vazind treaba aceasta am inceput sa caut prin comuna Adamclisi, prin satul acela, sa caut muncitori care au lucrat la canal si sa-i intreb cam ce au facut pe acolo.
- Am gasit ziduri acolo, spun ei. Am gasit pietre din astea acolo… - Si cum aratau? - Pai erau asa, cu niste jgheaburi… - Adica?…dupa multe discutii si descrieri, aflu ca acele "
jgheaburi" de pe pietre erau de tip coada de rindunica. - Si zic, unde sunt pietrele alea acuma? - Pai au fost incarcate in basculanta si au fost carate, nu stim unde au fost carate.
- Si de atunci, din 1988, am tot incercat sa sensibilizez niste foruri de aici. Le-am spus urmatorul lucru:trebuie refotografiate toate
componentele originale din muzeul de la Adamclisi, sunt peste o suta si ceva de componente, si sa se faca din nou o cercetare stiintifica.
Am elaborat un procedeu de compunere a imaginii din detaliu. La noi s-a batut mare tam-tam pe faptul ca un cercetator de la Universitatea din Honolulu, Michel Spidel
, ar fi descoperit pe metoda numarul patru, moartea lui Decebal la Adamclisi! - Pai cum sa-l descopere acolo cind el…
- Ce a facut el, a studiat o fotografie realizata dupa un negativ aflat la Institutul German de Arheologie de la Roma. Ca nemtii au un institut
de Arheologie acolo, bravo lor! Eu am refacut fotografia in metoda respectiva si a reiesit cu totul alceva. "Ce amenintare!", s-a scris atunci, s-a publicat in Magazin Istoric, "
s-a descoperit moartea lui Decebal pe una din metopele de la Adamclisi" si ca "s-a clarificat originea monumentului, ca apartine epocii lui Traian
" si asa mai departe. Am publicat si noi dupa aceea treaba aceasta. In realitate nu era asa cum a aparut in Revue Archeologique, la Paris, in materialul lui Michael Spidel
, unde unul isi taia gitul. Ei au retusat poza si au aratat ca ala isi taie gitul, cu un fel de cosor. In realitate era tivul camasii unui luptator pedestras, un luptator oarecare, care se fereste cu
scutul, se apara cu scutul, de atacurile unui cavaler care il loveste cu lancea. Si nu s-a gasit o suma derizorie pentru refotografierea tuturor
componentelor, adica sa se faca o fotografiere stiintifica! Apropo de treaba aceasta, realizam un documentar pentru televiziune, prin
1978-79, la Alba Iulia, eram in muzeu acolo. La un moment dat, incepusem sa pun lumina ca sa filmez o stema, din asta furnerara, si eram cu
un muzeograf de acolo, Closca il chema. Erau trei baieti intr-o familie, si parintii i-au nenorocit…unuia i-au pus numele Horia, altuia Closca
si… Crisan celui de-al treilea. Asta, mijlociul, saracu', era muzeograf acolo, era Closca. La un moment dat, in timp ce eu am pus lumina el a
zis:"va rog opriti-va, opriti-va aici, si a alergat si a adus un aparat de fotografiat si a zis "va rog fotografiati-l ca mi-e teama sa-l fotografiez
eu, sa nu dispara". Erau patru vulturi cu aripile desfacute la cele patru colturi, si el nu vazuse treaba aceea pina atunci, de ce? Pentru ca
erau foarte erodati, nu se vedeau cu ochiul liber. Mi-a spus ca el, cu 15 ani in urma, incheiase cercetarea stelei, publicase si o brosurica pe
treaba aceasta …dar acuma totul se da peste cap, nu mai corespundea cu ce publicase el. Cind si altI arheologi, istorici, vor face la fel?
Treaba cu Adamclisi-ul este cam tot asa. Nu se doreste reluarea cercetarilor de la Adamclisi, pentru ca s-au luat doctorate pe faptul ca monumentul a fost considerat, gresit, ca roman.
- Apropo! Spuneati ceva ieri de Columna, de Columna "stramosului", de la Roma. Ati avut curiozitatea sa cititi ce scrie pe soclul ei? - Nu.
- Nu a fost nici pomeneala ca pe vremea respectiva populatia Romei sa-i ridice lui Traian vreo coloana. E un reper…si italienii recunosc
asta. A fost un reper topometric si ulterior, abia, a fost imbracata cu metopele acelea din campaniile dacice ale lui Traian. Jos, pe ea, scrie clar, noi avem replica la Muzeul de Istorie, scrie asa :"
lui Traian etc. etc. imparatul germanicus etc. etc.". Iar dedesubt, cu litere mai mici, scrie asa:"pentru a se arata cit de inalt a fost locul care a fost sapat cu eforturi omenesti etc.
" Deci columna a fost ridicata, asa cum am spus mai inainte, ca reper topometric si nu in memoria "stramosului". - Ca sa schimbam discutia, de fapt unde mergeti acum? - La Cetatuia.
- Daca mergeti pe culmea principala, pe sus pe unde umblu eu, nu vezi nimic, dar acolo a fost zidul acela "chinezesc" care incepe acolo, la Orastie, si se termina tocmai jos. - Unde jos, la ce? - La Jiu.
[ partea I
] [ partea II
] [
partea III ]
[ pagina 1/ 2/
3/ 4/
5/ 6/
7/ 8/
]