home



    JURNAL DE CALATORIE IN DACIA TARA ZEILOR
    - I -


    Aliniamentul - un aranjament in care trei sau mai multe obiecte sunt puse in linie. Se foloseste acolo unde unul dintre puncte este la rasaritul unei stele, sau un punct la orizontul soarelui sau lunii.

    Altitudinea - unghiul format cu nivelul plan, uneori numite elevatie

    Ard - un plug primitiv, cu brazdar de stinca sau lemn tare facut parca numai pentru a intoarce pamintul.

    Epoca bronzului:

    2500-1800 i.d.H., - perioada timpurie

    1800-1300 i.d.H., - perioada de mijloc

    1300- 700 i.d.H., - perioada tirzie
     

    Epoca fierului: de la 700 i.d.H.,
     

    Paleolitic: Perioada timpurie 700.000 - 200.000

    Perioada de mijloc 40.000 – 30.000

    Perioada tirzie i10.000
     

    Minoan – nume dat de Sir Arthur Evans civilizatiei cretane din epoca de bronz - 3000 - 1000 i.d.H., timpurie, mijlocie, tirzie.
     

    Mycenoean: civilizatia greaca dezvoltata in epoca bronzului, care in perioada sa timpurie (1.600 i.d.H., sau dupa) a fost puternic influentata de civilizatia Minon. Numita dupa locul unde a fost descrisa prima data, desi termenul e fost folosit mult mai extins.
     

    La Sarmisegetusa am vazut si ce nu trebuia vazut. Ne-am dus la o cabana a "arheologilor", o cabana de lemn pusa pe pietrele care au fost smulse din zidul de la Sarmisegetusa…vandali, dezastru. Pe drum am mai cumparat si niste afine, de la o taranca, care vroia sa ne vinda orice, numai galetusa in care culegea afinele nu. Am mincat afinele nespalate, asta e nimic, pentru ca le-am mincat amestecate si cu frunze, si pentru dezinfectare le-am spalat cu vodca. Personal, la ulcerul pe care il am, m-am asteptat la mari neplaceri. Minune mare, nu am avut nimic!…de, eram in Tara Zeilor! Pe drumul de intoarcere am fost plouati, plouati, plouati. Ce ma framinta pe drumul de intoarcere de la Sarmisegetusa sunt doua lucruri:o bucata de piatra care are zimti, ca o roata dintata, sapati in ea, si un jgheab mare, de 2-3 picioare latime si inaltime de 2-3 picioare, perfect sapat in piatra.

    Joi 9 Iulie , dimineata, ne-am dus la Geoagiu Bai ca sa vedem baile lui Decebal. Azi dimineata, Dan a trebuit sa plece rapid, a fost chemat la Bucuresti de un client…nu este usor sa fii si avocat.

    Suntem la Germisara , o cetate dacica unde erau bai pe timpul lui Decebal si Burebista, si care mai exista si acum, sub numele de Geoagiu Bai. Ziua este foarte frumoasa, putin racoroasa, insorita, aerul este curat dupa o mica ploicica din seara precedenta.

    Am intrat intr-o pestera care are inauntru aspect de turn de biserica gotica. Pe unul din ziduri descopar o placa de 75 x 50 cm, de o forma ciudata, "in picatura", care aparent blocheaza o intrare. Mai vedem niste cruci, niste litere pe zid, un fel de scris ciudat pe care ma caznesc sa-l fotografiez. Andrei la fel. Mai gasim sI un bolovan, cit o usa, de 1,80m x 1,60m care blocheaza o alta intrare. Acesti bolovani au marginile parca topite cu lasserul, sigilind perfect locul. Natura sa le fi asezat asa de perfect ?! Intrarea principala in pestera are o latime de 2 m si o inaltime de 1,50m . Intrarea pare a fi cimentata…bolta e sus…iar acum Andrei, spectrofizician de profesie, ia o bucata din cimentul asta si spune:

    -"daca acest mortar este modern are calciu, daca nu e modern si este de la daci, nu are calciu. Asa, numai pe vazute este un mortar dacic dupa consistenta, dar eu o sa-i fac analiza chimica, acasa, la Chisinau".

    - Fereastra care am vazut ca dadea acolo, astupata, este exact pe directia nord-sud, spune Andrei, care nu se desparte niciodata de busola sa militara.

    Am ajuns sI la "Baile lui Decebal", unde, dupa cum spune lumea, este o crima ce se face aici…Baia care-i poarta numele si care este veche de mii de ani, mai frumoasa decit orice alta baie din lume, si in care roci cristalizate se intrec in a o decora, azi este nimic alceva decit o…groapa de gunoi!

    Trebuie sa vezi acest loc ca sa intelegi ce grandios arata. El imi aminteste de desenele animate cu Fred Flinstone din Bedrock.

    • Si daca dacii au sapat groapa aceasta aici, mai jos o sa vedeti de ce, ne spune acelasi Andrei.
    • - Fiindca se gaseste intr-o izolare sonica colosala…totul este orientat aici pe puncte cardinale… o sa va arat eu cum. Dar pentru un moment uite-te Miky, uite ce frumusete de baie!

    -Spre apus de soare este locul prin care o sa intram, se vede acolo. Aceasta intrare este solstitiala, indica vestul. Regele se spala, apa curgea de sus si apoi era si apa care tisneste din izvoare subterane si care ii revitaliza corpul, plus piatra cu cristale care revitaliza organismul. Dar ea nu raminea aici, se ducea afara, la apus de soare, se ducea in noapte….

    - Bazinul asta cit de mare este?, intreb.

    - Asta este cu apa sulfurica, completeaza Costel, care neavind ce face cu degetele si le-a vinturat prin apa, mirosindu-le apoi, nu cu prea mare placere.

    - Bazinul aici are 4,50 si acolo trebuie sa aiba 7 sau 8 m. Are forma de ou.

    - Inauntru, pe marginea zidului, sunt niste banci, sapate in piatra, pe care m-am asezat si eu gindindu-ma la cei ce au facut la fel ca mine cu sute si mii de ani in urma.

    - La ce s-o fi gindit El, Decebal, cind s-a imbaiat aici ultima oara? Pe cine a avut in jurul sau?

    -Se mindresc grecii cu trei baite, vechi de numai citeva sute de ani. Se mindresc italienii cu altele si mai noi…numai noi le transformam pe ale noastre in cosuri de gunoi! Si stiti de ce? Pentru ca mindria nationala ne-a fost furata, odata cu istoria. Noi am aparut ca popor romin in 1859, dupa unificarea celor doua principate:Tara Vlahilor si Moldova. Nimeni nu vrea sa ne spuna ca de fapt a fost numai o Re-Unificare a doua din provinciile marelui imperiu Dacic.

    Intre timp, Nicu Mereuta a descoperit urmele unei porti, ca o ecluza.

    - Nu numai ca este colonel, dar este si arheolog, spune cu zimbetul pe buze, Tudor. Ne-a aratat, cu o fata foarte inteligenta si preocupata de stiinta, o poarta care lasa sau nu sa se scurga apa dintr-o camera in alta.

    • Cit de inalta este poarta asta?, vrea sa stie acelasi colonel.
    • - Doi metri, are exact doi metri si are o latime de peste 3. Inauntru, aici, in camera asta, sunt deasemenea sapate in stinca si niste banci, spre fericirea colonelului, care s-a si asezat pe una din ele cu speranta ca va fi prezent in pozele pe care le vom face. Cresc ierburile in baia lui Decebal, sunt azvirlite sticle de bautura, urme de ciini si mizerie, pietroaie si gunoaie pe care nimeni nu vrea sa le curete.

    Voi incerca sa va descriu aceasta baie:te urci pe o stinca si vezi ca are un crater, pe fundul caruia este aceasta baie. Ca o rozeta, in jurul buzei craterului, pornesc centrifug, zeci de mici canale, parca lipite de stinca, facute probabil sa dreneze apa de ploaie, ca sa nu se scurga pe fundul craterului. Pe fundul craterului se gaseste un bazin sapat in stinca, de forma unui ou, cu dimensiunile descrise mai inainte. Inauntrul acestei bai se intra printr-un tunel a carui poarta de intrare o puteti vedea in fotografia alaturata. Azi, datorita intemperiilor, mai sunt alte doua locuri de intrare. Cum bine a spus Tudor, zace istorie aici, dar si multa,multa, nepasare.

    Ceea ce atrage astazi turistii este o cladire in stil rusesc, patrata, acoperita cu var care crapa, geamuri care au fost varuite cindva, ziduri cinva varuite, azi inegrite si murdare , cu un acoperis de tabla, ruginita si scoffilcita, ce inconjoara pe o parte frumoasa baie a lui Decebal, parasita si zvirlita la gunoi. De ce oare sa nu fructificam ceva nou, modern "a la Russe", de ce sa ne uitam la ce a fost vechi, sapat in piatra de strabunii nostri? De ce sa nu ne uitam la lucruri vechi,? Noul, modernul, tabla, caramida, astea ne plac noua! Cu igrasie, murdare, cu muzica ieftina cintata de niste lautari sirbi, cu banci de lemn puse pe nise fiare, asa ne place. Sau, cel putin asta se ofera "turistilor" romini(caci altii nici nu calca pe aici).

    Parasim Geoagiu-Bai, parasim Germisara dacica, rominizata…of, Doamne !…

    O sa plecam spre Orastie, in piata din Orastie vrem sa cumparam rosii…

    - Lasa ma asta, nu-i spune acum despre rosii lui Tudor, care oricum moare de foame de mai mult timp.

    Mergem in continuare spre muntele Calanului, spre locul de unde dacii isi extrageau piatra, granitul, pe care apoi il taiau, fasonau, naiba stie cum, si-l transportau cale de 75 km, peste vai, munti, paduri si smircuri, facindu-ne azi sa raminem muti de admiratie si de perplexitate in fata muncii ciclopice depuse de o societate simpla de tarani, asa cum ii descriu azi arheologii si istoricii nostri.

    In fata noastra se vede muntele Uroiul, am trecut pe linga Turdas, care are cultura Turdas neolitica, cea mai veche cultura civilizata a Rominiei. La poalele acestui deal mare, Uroiul, se gaseste orasul Simeria. Oameni cu ipoteze mai de granita spun ca ar fi o legatura intre Simeria si Sumer, si Uroiul si Ur (fosta capitala a Sumerului…dar astea sunt niste ipoteze de oameni indrazneti).

    Ajungem in comuna Splin, trecem peste riul Strei. Strei in limba tracica, poate si in dialectul dacic, a insemnat stralucitor . ? ? ? ?

    Discutam despre toate si despre toti. Cineva din afara , daca ne-ar auzi, numai normali nu ne-ar crede. Dar noi suntem fericiti. Cel putin noi stim cine suntem. Noi suntem daci!

    - Remus, stii cine a fost Remus.

    - Nu.

    - Pai citeste.

    • Nu pot.
    • Sumer, Memus, Mures sunt formate din aceleasi semne numai ca sunt putin inversate.

    Am trecut pe linga hotelul-restaurant Strei, pastravarie.

    • Asta este ipoteza unor oameni destepti.
    • Am iesit din Simeria veche. Am intrat in Bacia, comuna, satul Bacia. Acum ne gasim la baile Calanului, tot niste bai sapate in stinca de roca cristalizata, foarte ciudata, cu o forma putin de S, cu un virf in jos care are peste 20 si ceva de picioare lungime, pe vreo zece latime si adincimea de 4-5 metri. Pe una dintre margini e un canal prin care se scurge apa sau intra apa. Si aici curg doua izvoare: unul fierbinte, unul rece. Apa continua sa curga si azi, se duce undeva mai departe…este un bazin aici, undeva, dar este complet neamenajat.
    • -Bine ca au pus niste tevi vopsite in alb si rosu, ca sa nu cada blegii in ele!

    Ca si dincolo, la baile lui Decebal, la Geoagiu-Bai, si aici, in gura acestui bazin este sapata in stinca, de asta data mai mica, o poarta, dar nu asa de groasa si majestuoasa ca cealalta. Caracteristic poate la asta este taietura oblica de sus in jos. Ea este mai larga sus in gura si este sI mai joasa. SI aici, la fel ca dincolo, la Geoagiu-Bai, sticle, borcane, gunoaie plutesc pe fundul baii. De ce sa respecti ceva care s-a facut inainte? De jur imprejur se construiesc si acum din prefabricate tot felul de cladiri, toate facute ca sa inghita, sa inabuseasca tot ceea ce atit de frumos au construit stramosii. Trepte, poate naturale, inconjoara ca un ovoid acest amfiteatru.

    Dupa cum spune Andrei, arheologii ar fi gasit multe placut metalice de aur, de la romini, zvirlite aicea in baie…Exitsta o teorie ca apa ar fi tisnit dinauntrul acestei caldari, curgind peste buza ei taind aceste naturale trepte, ca un amfiteatru.

    Dar aici, arheologii nostri s-au gasit nasul.

    Un primar din localitate a facut un depozit de cartofi in acest bazin!

    Mai departe, la Magura Calanului, sunt in trepte, jos, niste terase imense. Ei, dacii,taiau, acolo,pe virf, piatra, pe care apoi "copileau" la vale. S acum acolo sunt sute de mii de blocuri taiate, stind in jos, in vale, asteptindu-i pe daci sa le ridice.
    Si asteapta inca sute de mii de blocuri. Ai impresia ca sunt niste turme de oi. Pe platourile acelea acolo, dar sunt de o perfectiune…de aici nu se vede asa de bine, dar daca mergi acolo…

    - Acolo numai pe jos se poate ajunge?

    - Nu, eu am ajuns cu Niva. Prin vale m-am ridicat. Ei m-au dus pe mine pe sus cu un autobuz si am ajuns tot pina aproape, dar cu Niva am mers pe vale, m-am ridicat pina acolo.

    - Arheologii au fost doar in trecere pe acolo.

    - Da, pe la carierele de piatra. Profesorul Glodaru, doamna Rusu…

    - Si un alt ungur…cum il cheama pe ungurul acela care se ocupa de istoria dacilor?

    - Arheologul Ferentz.

    - Domnul primar a fost mai destept – arunca zgura ca sa infunde izvoarele, dar nu a reusit cu natura. Bazine noi facute cu apa termala peste tot.

    - In dreapta ne indreptam spre carierele de piatra dacice. Aici curge riul Streisingeorz, satul Streisingeorz si in stinga, la 500 - 600 de metri in linie dreapta este Magura Calanului, 594 de metri altitudine. In virful ei sunt carierele de piatra ale dacilor. Sute de mii de blocuri de piatra zac si acum asa cum au fost taiate in etapa initiala de daci, si mai jos sunt doua terase extraordinare, pe care probabil dacii dadeau pietrele jos si de acolo erau transportate cine stie cu ce mijloace la cetatile dacice.

    - La ce distanta?

    - 18-20 km este prima cetate, cea de la Cetatuia, unde am fost ieri, la primarul David de la Orastioara de Sus. A doua este Blidaru, la 600-700 de metri in linie dreapta, pe alt virf, si a treia este Cetatea de la Prisaca, tot acolo, la distanta destul de mare unul de altul.

    - Dar toata piatra care a fost dusa pina la marea cetate de la Sarmisegetusa Regia, deci 20 de km de la Costesti in sus, toata a fost adusa de aici…E vorba de milioane de blocuri de piatra care au fost duse pe virfuri de munti, fiecare bloc cintareste 500-600 de kg. Au fost luate de aici si duse in munti si s-au inconjurat, cum spune si Geocasius:"Au ingradit muntii cu piatra " Si aici, la baza muntelui unde dracii, dacii nu dracii, faceau pietrele alea mari sa-si faca cetatile, Tudor a taiat, a curatat singur usturoiul, a taiat salam, Andrei a destupat sticla de vin, Costea a destupat-o pe aia de vodca, Costel s-a mindrit ca atunci cind am fost la grota aia de la Decebal de la…cind i s-a cerut cutitul sa scoata niste ciment dacic, a zis "Hei, d-aia nu vi l-am dat, cutitul meu e bun!". Ruslan tine si el o umbrela acolo, naiba stie la cine. Aici se maninca, se maninca, se maninca cu speranta ca ploaia se va opri. S-a pornit o ploaie, Tudor sta cel mai bine, chiar la mijloc acolo, nu-l ploua decit la virful picioarelor, dar nu-si da seama. Daca isi trage putin picioarele n-o sa-l ploua nici pe pantofi. Si-a pus sapca pe cap asa a la Adrian, asa mai mult pe urechea dreapta, i-am facut niste poze pentru popularizare, ca sa aratam ce face a ambasadorul Republicii Moldova la United Nations in mijlocul naturii, si sa nu-mi mai aduc aminte de ieri, de aventurile de ieri, cind s-a lasat putin mai in genunchi, sa nu spun direct, fara pantaloni, ca sa faca ce face, pe o ploaie torentiala. Dar ma rog, asta este un secret pe care n-o sa-l stie nimeni.

    Trecem prin satul Tamas. Am trecut de tancul Mare. E un sat mic. Aici e inima Daciei. Aici spun localnicii ca este cetatea dacica de la Deva, care era unita cu cetatile astea de pe Valea Gradistei pe dedesupt, cu niste tuneluri…

    - Hai domnule !…

    - Intreaba orice localnic, ca-ti spun "Domnule sunt!"

    - Si ei de ce nu le gasesc atunci?

    - Pai ca nu le cauta nimeni.

    - Aici este la Tamaseasa. Dar este radacina Tamas.

    - Acuma trecem spre Turmas, un alt satulet cu fixul tur care inseamna bour.

    - Ia uitati-va, nu vezi asa furtuni aici! Buchete de flori toate culorile: galbene, albastre si miros foarte frumos. Dupa aceasta petrecere bahica, Tudor incearca sa ne faca poze si ne marturiseste ca nu nimereste butonul. Nu inteleg exact ce vrea sa spuna.

    - Unde suntem aici? La cetatuia Costesti. Prima mare cetate a dacilor de pe valea Gradistei. Si aici vedem valul de aparare…

    - Asa se spune.

    - De la Cetatea Costesti.

    - Aici, la Cetatuia, este un zid mare facut din niste pietroaie!!

    - Cit au pietroaiele astea?

    - 500-600 de kilograme. Cu canale de scurgere, sa nu se adune nimic intre ele. Uite, asta are undeva 75 cm lungime, inaltime 60 cm si grosime de vreo 60 cm. Sunt mari, cu canale de scurgere care sa dreneze apa, in felul asta apa asta n-o sa le impinga la o parte, daca apa trece, trece prin gaurile astea de scurgere fara sa impinga zidul.

    - Uite ce inteligent, nici eu nu am vazut asta!

    - Arheologia oficiala spune ca aici au fost puse din partea asta pina in cealalata niste pari. -- De ce nu accepti? Fiindca aici este mai larg.

    - Acolo e chiar mai larg.

    - E mai larg fiindca e de drenare, cum spui.

    - Asa am crezut eu.

    - Din punct de vedere militar, eu cred ca astea sunt de aparare. Puneau…

    - Nu, nu, nu…ca aici e pamint. Si uite, ploua si apa se duce.

    - Ai vazut cum a curs apa dedesubt fara sa impinga zidul la o parte.

    - Si se duce mai in jos.

    - Decizie de constructie.

    - Cit de extraordinara a fost!…

    - Uite, cutitul nu poti sa-l bagi, acolo, intre astea. Fara mortar, fara nimic.

    - Este un zid pe insula Pastelui, sunt aceste ziduri din Peru, de la Machu Pichu…si aici le gasesti, la daci. Nu bagi lama cutitului intre ele, atit de fin este construit si taiat in piatra. Pe linia asta, muntele Godeanu, care este muntele sfint al dacilor. Si Andrei spune ca marea minune este movila care se gaseste in fata, pe directia Sud-Vest, si nimeni nu a avut ideea sa vada ce este in ea.

    - Este un gorgan, de fapt. Un gurgui.

    - Si ce e inauntru, nimeni nu stie.

    - Andrei nu ma lasa in pace. Imi cere sa merg pentru ca aceasta cetate tine mai mult de doi km iar Colea, Colonelul, are el o idee fixa sa-mi spuna ca tehnica cu coasa este mai buna decit tehnica americana. In partea de Sud a cetatii Sarmisegetusa, asta este scara sacra a lui Burebista, pe care o avem in fata…

    - Pietrele din scara sacra sunt din andezit si gol, nimic nu creste pe ele. Din nou sunt asezate..

    - Nu, ele asa au fost…

    - Perfect asezate...considera ca…

    - Nu consider, am demonstrat cu fotografie, domnule ! A asfintit Soarele aici la solstitiul de vara. Aici a atins maximul Soarele, vara.

    - Adica tu te referi la faptul ca noi am fost un popor solar. Un popor care am tinut seama de ciclurile cosmice.

    - De ce au fost necesare aceste ziduri asa de groase aici? Dupa ce mai aveau o aparare acolo?

    - De ce a trebuit? Are patru metri si ceva.

    - Stai sa-ti spun un lucru. Niciodata nu pui zidurile unei cetati…

    - Adica tu spui ca cetatea asta, de fapt inconjoara un mamelon?

    - Un mamelon.

    - In loc sa inconjoare ceva plat, pe care soldatii sa stea si sa lupte. Pe virf au un platou elipsoidal, acus il vedem, cu diametrul mare de 108 metri.

    - Virfurile astea de munte aici sunt marcate. Sunt marcari ale unui mesaj.

    - Sunt ziduri de aparare. Si iata, aici este unul din sanctuarele dacilor. Stiti ce se intimpla aici? Ce-am observat eu, am fotografiat, am filmat si am confirmat. Pe linia asta sunt asezate toate celelalte cetati ale dacilor. Iata Blidaru, e aici, si celelalte sunt perpendiculare.

    - Priveste busola! Ce linie este?

    - Stiu tot. Acum ti-arat! Pe linia asta asfinteste Soarele la solstitiul de vara si aici rasare Luna noua, ca ciclul lui Newton…de la 430 de ani pina la era noastra care este? Ca Luna cu Soarele se intilnesc odata la 19 ani. Si mie mi-o dat Dumnezeu in '96, la solstitiu, si-am fotografiat Luna noua, iata, pe linia asta, cu reprezentanti de la Bucuresti. Am fotografii, iata pe linia asta asfinteste Soarele. Deci, in 96, Luna cu Soarele aici s-au intilnit si urmatoarea data se vor intilni peste 19 ani. Ciclul lui Newton, din antichitate… Dacii il stiau.

    - Andrei, atunci cind cu…

    - Nu cade pe nici una dintre ele!

    - Nu cade ca nu trebuie sa cada. Asta este Nordul magnetic!

    - Dar la cite grade cad astea?

    - Ce?

    - La cite grade?

    - Andrei, Nordul este incolo? Vreau sa vad la cite grade…

    - Nordul e acolo. Da.

    - Niki asta se numeste...

    - Daca masor la 22 iunie, imi arata Vestul exact unde apune Soarele. Vestul, uite il vezi unde e? Vestul este aici. Dar soarele sfinteste aici, se duce mai departe de Vest, la solstitiu. Vestul este o chestiune pe care noi o interpretam ca si Nordul magnetic si Nordul geofizic, acela in jurul caruia se roteste Pamintul, care este cu 11 grade mai incoace. Aici este Nordul in jurul caruia se roteste Pamintul. Minunea care este? Tot la solstitiu, stii unde asfinteste Soarele? Numai eu am vazut asta. Am stat doua ore: de la patru treizeci pina la sase treizeci ca sa astept ca la solstitiu sa rasara Soarele. El rasare la patru treizeci si ceva. Si apare, iata acolo, iata o dunga de rosu care se misca pe tot muntele asta. Am fotografii, in carte. Si apare, e linia asta… abia aici rasare Soarele, la sase treizeci.

    - Deci prima poza o fac cu fata spre Sud si pe urma masor sa vad…Cite pietroaie sunt aici? Unu, doua, trei, patru...

    - Patru!

    - Dar stai sa fie pe centru.

    - Pune un picior aici si unul acolo! Sunt exact pe centru. Vad Sudul si in spate am Nordul! Deci are 3,67 o latura din asta. Sa vedem cit are in diametru...

    - Iar diametru are exact 4 metri.

    - Atit are diametru, 4 metri. Si cum spune Andrei, pietrele astea, treptele astea din andezit sunt foarte ciudate, pentru ca pe ele chiar nu creste nimic, de mii si mii de ani.

    - Si nu duce nicaieri parca. Fiindca intrarea in acest turn de Nord al cetatii este cu totul in alta parte. Topografic, iesirea de aici, iesirea din turnul - locuinta de Nord duce exact la Sarmisegetusa…

    - Aici cred ca este inspre Sud!

    [ partea I ]   [ partea II ]  [ partea III ]
    [ pagina 
    1/ 2/  3/   4/  5/  6/  7/  8/ ]