home

     

    JURNAL DE CALATORIE IN DACIA TARA ZEILOR
    - I -

    ...numele zeului dac, preluat mai tirziu de greci si de romani sub numele de Apolo, cum dealtfel au "imprumutat" de la noi majoritatea panteonului mitologic. Acel disc cu acea limba uriasa ca de ceasornic, era o "limba dacica" care merge aiurea…si cind colo, ea este un ac de busola! Aceasta coincide si cu inca niste "pietroaie" din sanctuarul alaturat, dreptunghiular, unde ei, dacii, au "aruncat" cinci pietroaie, de diverse forme, unele mai mari, altele mai mici, aruncate asa… puse aiurea, dupa cum unii arheologi cautau sa ma convinga. Adica dacii, au carat de la mari distante bucati uriase de andezit, slefuite, taiate in unghiuri precise, de parca au fost turnate din beton, ca sa le arunce, asa, aiurea? Ele nu sunt puse aiurea, ele reprezinta cele cinci planete cunoscute la epoca si care erau intr-un moment de colinearitate. Asa ca ei, dacii, aveau cunostinte nu numai despre miscarea planetelor, dar si despre marimea planetelor!

    Limba aia sta permanent pe Nord, si daca faci determinari acuma si determinarile le duci la epoca aia, vezi ca este la Nordul din timpul lui Burebista. Cu astronomia poti sa faci previziunile in viitorul a mii de ani si poti sa te duci inapoi cu mii de ani. Asta este astronomia. Mersul cerului este foarte exact. Noi facem azi masuratori pe stele, da domnule doctor, la ora actuala cele mai precise masuratori le facem la 200,5 miliarde ani lumina, adica pe quasari. Cind te vezi un punctulet de asta neinsemnat care in spatiile cosmice este exceptional determinabil, realizezi ca stiinta nu este la indemina orisicui.

    Sigur sunt si niste lucruri interesante in ce spun arheologii dar in majoritatea cazurilor iti este jena de cunostintele lor.

    Si daca cosmosul este asa de departe, nu acelasi lucru pot spune despre cei ce vin citeodata, cu studenttii pe aici. Nu demult, un" tovaras" profesor la o facultate de arheologie a venit cu o astfel de grupa pe aici…

    - Si ce le-ati spus?

    - Mergeti la Bucuresti si spuneti guvernantilor sa nu-si mai bata joc de tara asta, de istoria ei. Intrebati-i ce-au de gind sa faca pentru ea, pentru voi?

    - Ce-au facut si pentru fratii din Basarabia, Herta si Bucovina!, il completeaza cineva.

    - Aoleu, ce va iubesc pe dumneavoastra basarabenii, Doamne! Mor de necaz cind vad ce se intimpla in satele alea. Mor! Pur si simplu plesnesc. Mi se pare ca acolo sus, cineva isi bate joc sistematic de poporul nostru, de tara noastra.

    - Dacii stiau sa citeasca mersul exact al stelelor, sa le pozitioneze… Dar ce spuneti despre conceptia aceea…de ce la 45?

    - Pentru ca la 45 de grade, tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si orice formula devine simpla. Tangenta si cotangenta devin egale cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Ori aici, noi suntem aproape de 45 de grade.

    Si discutiile au continuat asa, fara oprire. Andrei il intreaba pe general ce crede de metalurgia la daci.

    - Furnalele pe timpul dacilor erau minune mare! Ei, dacii, faceau de la sirma pina la otel inoxidabil, spune Andrei.

    - Despre furnalele dacice care erau capabile sa produca:sine de carute, coase, seceri, pluguri, da asta stiam, dar despre fier inoxidabil…nu, n-am stiut.

    - Eu am gasit, domnule general, o lupa de fier, fier din acela, pur, de 99,97 la suta puritate, de peste 20 de kilograme, ba chiar si fier protejat, protejat de doua straturi moleculare, perpendiculare unele pe altele, impotriva oricaror legi de gravitatie, cum astazi numai in conditii speciale, de laborator, ori in cosmos, pot fi produse! Si astea le faceau ei, dacii, acum mai bine de 2.000 de ani.

    - Si cei din Rominia cum au reactionat la cele publicate de tine, Andrei?

    - Pe vremea domnului Iliescu am fost chemat de acesta pentru o discutie scurta, de 15 minute, care s-a prelungit la citeva ore. Am mai fost invitat la o conferinta NATO, tinuta in Rominia, sa-mi prezint descoperirea, dar, intre timp guvernul s-a schimbat, iar cei noi veniti sunt prea ocupati cu cedarea Bucovinei, Tinutului Herta, insulei Serpilor si a Basarabiei.

    - Vezi dumneata, domnule Vartic, eu sunt copil de taran, oltean, iar pe timpul comunismului am fost acuzat ca as fi fost legionary. Dar m-au trimis si la Moscova, si…m-am intors acasa. Azi ma critica unii ca sunt comunist, ba chiar ca sunt romin. Eu, personal, consider ca toate astea conteaza mai putin, ce este important este ce lasam dupa noi, ce am facut noi pentru aceasta tara, pentru acest popor daco-roman. Ori dumneata, domnule Vartic, se pare ca ti-ai facut datoria, chiar, o pot spune, cu onoare.

    - Domnule general, saptamina trecuta, eu am destupat la Bodea, sus acolo, pe dealul Muncelului, am destupat o conducta dacica, o conducta de ceramica care aduce si azi, dupa mai mult de 2000 de ani, aduce apa prin munte, il perforeaza.

    - Da, sunt munteni care folosesc si acuma conducte de tipul asta, neschimbate, nedistruse de timp. Si parca-i un facut, nici nu se infunda!

    - Daca vreti sa vedeti dacii, va rog sa va suiti noaptea, la Sarmisegetusa, pe Culmea Timpului, acolo sus, la timpul cind rasare luna. O sa vedeti niste case cu localnici care traiesc exact ca dacii. Aici nu s-a schimbat absolut nimic, aceiasi oameni, acelasi port, aceeasi vorba. Aici suntem acasa, in Tara Dacilor, ori in Tara Zeilor, cum ii place sa spuna domnului doctor.

    Era prin 1980-1981, cam asa ceva. Nu stiu daca l-ati cunoscut pe Nicolae Copoiu, era secretar stiintific la institutul de studii istorice social-politice pe linga PCR, si ei au aflat despre o carte in limba latina, aparuta pe la 1600 si ceva, in Suedia, despre Zalmoxis. Am vazut copia cartii respective la institut, cumparata de la Universitatea din Suedia, in care scria cam asa, tradus aproximativ in limba romina din latineste: "Zalmoxis primul legiuitor al Terrei ". As fi curios pe unde mai este acea carte si de ce nu se pomeneste nimic de ea?

    Se schimba guvernele, se schimba si guvernantii dar ei, dragii nostri istorici ramin aceias, la datorie. Ei ne protejeaza de schimbari nedorite de ei. Nu care cumva sa aflaam ca ne-au mintit, ca ne-au indus in eroare prin nepasarea lor de a descoperi adevarata istorie a poporului daco-romin.

    - Domnule general, imi spuneati ceva despre zidurile dacice?

    - Dacii astia domnule au zidit nu ziduri, ci…..munti. Daca vedeti dumneavoastra "zidul chinezesc" de la Orastie, care merge pina in jos la Jiu, atunci ii puteti intelege pe daci.

    - Zid? Ce zid?, intreaba Tudor.

    - Zid, care nu e inca descoperit. De-aia vreau sa va spun sa nu va multumiti numai cu ce gasiti la suprafata...Noi, adica eu si domnul profesor Vasile Rudan, ieri am gasit, cam la doua ore departare de aici, niste platouri pline de ziduri. Orase intregi.

    - Dar cum ii spune locului, de unde merge zidul?

    - Aici este Costestiul.

    - De la Costesti, zid care merge pe unde?

    - Eu zic ca merge de la punctul Glimeea si poate si mai nordic, unde au aparut castrele romane. Desi romanii ocupasera de jur imprejur totul, un fel de incercuire in limbajul militar, nu au putut patrunde inauntru decit printr-o lovitura de gratie, care pina in momentul de fata nu este stiuta. Inauntru nu puteau patrunde!

    - Si pe unde spuneti ca merge zidul acesta?

    - Eu zic ca merge pina jos la Cioclovina, poate chiar si mai jos, pina la Baluta.

    - Adica cam citi kilometri?

    - Pina la cetatea Baluta? Sa fie vreo 70 km.

    - Vino sa-ti arat pe harta, spune Andrei.

    - Aici toate sunt ziduri, domnule doctor. Aici nu este un singur zid. Aici sunt zidurile unei civilizatii de ciclopi…

    - Ati vazut cum e cioplit muntele?, ma intreaba acelasi neobosit general, care in loc sa stea acasa, in confort, colinda muntii din Zona Sfinta, studiaza, cerceteaza aceasta civilizatie uitata nu numai de timp dar inspecial de arheologii si istoricii "nostri".

    - Ce munte este cioplit?

    - Faieragu. Acesta este muntele Faieragului. Si aceeasi harta este mutata de la stinga la dreapta si de la dreapta la stinga, fiecare din noi incercind sa descopere locul mentionat de general.

    - Asta este valea si muntele Paieragului. Muntele acesta nu a fost cercetat niciodata! Exista ziduri de aparare, exista "vari" de pamant si, incepind de sus, totul este terasat, totul este cioplit in stinca. Este aici un platou superior, iar aici sunt niste turnuri…

    - Este ca o piramida in trepte , dupa cum spuneti dumneavoastra, adauga prof. Rudan.

    - Da. Ultima terasa o sa o vedeti aici. Acesta este Cetatuia, sau Costesti. Cetatuia Costestiului asa cum i se spune. Ei credeau ca e un singur zid, hai doua, asa intrerupte. In realitate sunt cinci pina jos, ziduri concentrice care sunt adevarate fortificatii…Pe dreapta si pe stinga vaii sunt facute un fel de firide, de balcoane, posturi militare de observatie. Si astea au fost facute ca elemente de flancare. Sarmisegetusa nu are nici un inteles, daca nu o integrezi in acest "colos" .

    - Ce intelegeti prin "colos", il intreb pe general?

    - Colos inseamna o multitudine de elemente singulare care impreuna formeaza o civilizatie.

    - Numiti-le! Care sunt acestea?

    - Daca pornesti de la Orastie, de la Simeria, Pintenul de la Simeria, si mergi pina jos la Pui, la Balita, apoi pe Jiuri pina sus, la Suryanu, prinzind si culmea aceea, care merge paralel cu Jiul mergi drept pina la Suneanu. Astfel putem merge pe drumul antic care suie pe la Novaci, coborim in valea Sebesului, deci pina la drumul asta si pe urma dupa Mures incoace. Unitatea asta are inteles de civilizatie, caci aici nu avem numai elemente singulare. Evul mediu are mii de cetati, dar ca aici n-are asa ceva nimeni pe pamint, decit aztecii si incasii.

    - Problema edificiilor dacice apare controversata, spun eu.

    - Publica ai lui Glodaru (profesorul Glodaru de la Cluj este cel ce "se ocupa" de arheologia acestor locuri), si ai lui, publica si reconstituiri ale edificiilor dacice pe care le acopera cu…sindrila!...ce rusine! In groapa asta de aici veti gasi tigla dacica asa de multa ca puteti acoperi un sat cu ea. Dar dinsii, arheologii "nostri", nu o vad! Desi exista tigla dacica berechet (puteti vedea si elementele de imbinare ale tiglei dacice, pe columna lui Traian, de la Roma), reconstituirile in lucrarile "de specialitate" ale arheologilor "nostri" sunt acoperite cu sindrila!

    - Acesti arheologi, acesti istorici ai "nostri" care ar trebui sa promoveze adevarul, de ce oare incearca sa-l deturneze?

    - Sunt formati la scolile Paukeriste, Moscovite. Auzi, domnule Savescu, Glodaru spune asa: astea au fost unicate, o civilizatie taraneasca, sa nu ne bagam mai departe! Aici este un schit arheologic de suprafata, nu din elemente separate, cum spune el. Ele au legatura printr-un dispozitiv de aparare, au roluri si functiuni fiecare. Conceptia zidurilor de aparare este integrata din elementele componente…de exemplu Costesti, acolo sunt cinci rinduri de ziduri iar intre ele sunt si localitati si puncte civile, bastioane si puncte de aparare, sanctuare etc.

    L-am parasit pe generalul indragostit de daci si pe prietenul lui, profesorul Rudan, si am pornit, de asta data mergind pe jos, spre legendara Sarmi-Seget-Usa.

    - Cam citi kilometri sunt pina la cetatea sfinta?

    - Noua kilometri, cam o ora de mers.

    - Si cum se numeste piriul asta vijelios?

    - Piriul Valea Alba.

    Piriul nu prea este micut, in special acum, cind este "nervos" si umflat nevoie mare, nu cred ca cineva s-ar incumeta sa-l traverseze la picior. Dupa ce a stat pe dreapta cit mergeam in sus, a trecut pe sub noi si acum curge pe stinga, printre bolovanis… in tot cazul suntem pe drumul ce dece la Sarmisegetusa.

    Pe dreapta, la inceputul urcusului pe drumul spre Sarmi-Seget-Usa era un semn vechi, urit, o bucata de tabla triunghiulara, ruginita, cit doua palme marime, proptita intr-o teava de metal si ea ruginita, cazuta intr-o rina.

    Ca sa vezi cum isi respecta daco-romanii de azi trecutul!

    Drumul este pietruit ca vai de lume, ca un drum vechi de tara, ingust, crapat, cu bolovani si bolovanisuri. Riusorul nostru, care ne-a insotit tot timpul cu zgomotul lui, isi schimba directia cind te astepti mai putin. Cind merge pe dreapta, cind merge pe stinga drumului, cind dispare pe sub noi pentru a reaparea bolborosind, suparat si nervos pe cealalta parte a drumului.

    Cu cit ajungem mai sus, prin ploaie, prin burnita, cu atit este mai frumao. Ceea ce vedem acum este mai frumos ca in vis. Munti inalti si mindri cu vai inalte, acoperite de fagi, prin care Soarele aparut dintre nori filtraza toata lumina, dindu-ti senzatia ca aici trebuie sa fie cu adevarat paradisul. Ne-am continuat drumul prin padurea de fagi si brazi mergind efectiv printre nori, daca nu chiar pe nori.

    In sfirsit am ajuns la Sarmi-Seget-Usa, cetatea sfinta a dacilor, pe care mi-am dorit asa de mult s-o vad. Cind am ajuns acolo, bateriile de la casetofon s-au terminat subit, filmul din aparatul de fotografiat s-a terminat si el…Am luat aparatul de fotografiat al lui Tudor, dupa o scurta rezistenta din partea lui, am facut trei, patru poze si…i s-au terminat si lui bateriile. Totul a fost facut sa se opreasca acolo, in fata cetatii. M-am intors spre Andrei, dar acesta, "superstitios", imi spune:

    - Nu-mi atinge aparatul! Iti fac eu ce poze vrei. Tu esti ghinionist azi.

    Dar nici norocul lui nu a tinut prea mult si dupa citeva minute nici aparatul lui de fotografiat nu mai functiona. Aproape sa cred intr-un destin nefavorabil, cind vechiul meu prieten, Costel, vine linga mine si imi da aparatul lui de fotografiat, o masinarie veche, ruseasca (de origine germana) care a functionat perfect, spre mindria lui Costel.

    ENIGMA SARMI-SEGET-USEI

    Diodorus din Sicilia, care a scris Istoria Universala aproximativ in anul 50i.d.H., si ale carui izvoare istorice sunt bazate pe pe Cartea istoricului grec Hecataeus , pierduta la jumatatea secolului cinci, incearca sa ne sugereze o posibila cheie a enigmei de la Sarmi-seget-usa .

    Referitor la Hyperboreeni, oamenii care au locuit la Nordul zonei Nistru "dincolo de punctul unde bate vintul de Nord", Diodorus spune ca aveau "o zona sacra" si un "templu memorabil" de forma rotunda, dedicat Zeului Soarelui, Apollo.

    Prin notiunea de "sferic", Diodorus intelegea nu numai forma templului ci si scopul acestuia. Declaratia lui Diodorus este edificatoare pentru ca, cu siguranta, in aceasta el a descris un templu construit de Hyperboreeni la Nord de Istru (Dunare).

    De fapt cine erau acei hiperboreeni? Strabon , cind vorbeste de "populatiile asezate mai sus de Pontul Euxin, de Istru (Dunare) si de Adriatica, le desemneaza ca hiperborei. Clement Alexandrinul il considera pe Zalmoxis ca fiind hiperboreu. Pornind de la scoliastul lui Pindar (Olimpicele III, 28) il gasim pe eroul hiperboreilor, Hiperboreu, ca fiind fiul lui lui Pelasg. In acelasi timp, grecii, popor orgolios, ii mentioneaza totusi pe hiperborei ca fiind constructori ai templelor de la Delfi si Delos. Cum pelasgii au locuit in Grecia inainte de venirea aheilor (dupa Heordot), traditia care s-a format in legatura cu fondarea templelor din Delos si Delfi nu face altceva decit sa inregistreze o realitate etnica, pre-elenica, nu face altceva decit sa accepte faptul ca poporul carpato-dunarean, fondator al vechii Europe, este constructorul ce sta la baza viitoarelor "civilizatii" norocoase sa-l intilneasca si sa-l copieze. Desigur vorbesc de cea greceasca.

    Aplu (preschimbat de greci in Apollo) - divinitate pelasga prin excelenta, inseamna alb. Identificarea hiperboreilor cu pelasgii il face pe N. Densusianu sa-i considere ca un "ram al natiunii celei mari si puternice pelasge". Si, ca o ramasita a cultului apolic la daco-romani, avem saptamina alba, dinainte de Pasti si Duminica Tomii.

    La etrusci gasim aceeasi divinitate pelasga, Aplu sau Apulu insemnind Alb (Thomashek Die Altentharaker, II, p.48), iar dupa Festus, ceea ce latinii numeau Album (Alb) sabinii ii spuneau Alpum.

    Asa-i descoperim pe pelasgii-hiperborei, carpato-danubieni, constructori ai celor mai vestite temple ale antichitatii europene, ca Delfi (Pausanias:calatorie in Grecia, vol.II, IX, 27.2) unde hiperboreanul Olen a fost cel dintii prezicator al lui Aplu (Apolo). Si cum istoria nu este in mare parte nimic altceva decit un sir de ipoteze, va intreb pe dumneavoastra atunci, cine credeti ca a construit complexul astronomic de la Sarmi-seget-usa? Dar sanctuarul lui Aplu (Appolo) asa-zisul "Soare de Andezit"?!, inconjurat de cei zece ucenici ai sai.

    Tot acolo a fost construit si micul calendar dacic, iar mai tirziu, marele calendar dacic.

    Micul calendar dacic este alcatuit din 13 grupuri de pari aranjati circular.
     


    11 din aceste grupuri contin 8 pari (stilpi), iar ultimele 2 grupuri sunt formate din 7 si, respectiv 6 pari.

    Cuvintul par are doua intelesuri in limba daco-romana: stilp ori patru. Deci 11 grupuri x 8 (numarul de pari continuti) = 88. Cum un par inseamna si 4, putem calcula 88 x 4=352. Mai avem 2 grupuri de 7 si, respectiv 6 pari : 7+6 = 13, iar 352 + 13=365 de zile ale anului obisnuit (nebisect).

    In interiorul cercului mai sunt inca 3 stilpi, care reprezinta cite o zi din cei trei ani bisecti cuprinsi intr-o perioada de 13 ani (6+7=13).

    Se pare ca a fost construit mai tirziu. Este format din 3 cercuri concentrice si o potcoava in centru. Primul cerc, cel exterior, este format din 104 blocuri de andezit, reprezentind numarul zilelor de post dintr-un an (miercurile si vinerile), 52 de saptamini x 2 =104.

    Al doilea cerc, mijlociu, aproape lipit de cel exterior este format din 180 de stilpi subtiri in grupuri de cite 6.

    Al treilea cerc, cel interior, contine 84 de stilpi de lemn:104+180+84=365+3=368

    Potcoava din mijlocul marelui calendar este alcatuita din 34 de stilpi de lemn. Este prevazuta cu 2 praguri asezati unul in fata celeilalt chiar la baza potcoavei, despartind stilpii in doua grupuri de 21 si, respectiv 13. Grupul de 13 este orientat spre vatra sacra.

    S-au facut tot felul de speculatii asupra interpretarii acestora:numarul 13 ar fi in legatura cu revenirea Craciunului (ziua nasterii celor doi Zamolxes),in aceeasi zi ca in calendarul lui Decaineus.

    In complexul Astronomic de la Sarmi-seget-usa mai exista si alte aliniamente:unul comun, din 4 siruri de cite 15 discuri de calcar, reprezentind zilele din Postul Pastelui dacic; altul care reprezinta zilele de post:4 siruri de cite 10 postamente de andezit (4x10=40), zilele din postul Craciunului.

    -Nu vi se pare ciudat ca luna decembrie, cu inteles de dece, zece este azi a 12 luna a anului?

    -Ei , la asta nu m-am gindit!

    -Si ce este asa de important in asta?

    -Dar ca luna octombrie, a 10-a, are numele provenit de la octo, 8 !

    -Mai, mai!

    -Dar septembrie, a 9-a luna din calendar , are radacina septe, 7 ?

    -Deci ar insemna ca cineva a folosit gresit numele lunilor anului, ori ca anul la daci avea numai 10 lui ! Adica incepea, cu prima luna in luna…martie !

    -Dar despre saptamina, ce ne potI spune?
     

    Saptamina avea, de asemenea, 7 zile:

    1.AVLATA : « Aflata « , "Deplina" dupa un alt nume al Zeitei Mame, Mama Florilor de Mar, Marian, Maria, ori Vrelam (Domnita Fecioara).

    2.AMALTHEIA : "Cea care creste (ingrasa) zeii si era inchinata mamei adoptive a celor doi Zalmoxes lui Brito-Lagis, "Divina Lupoaica". Chiar lui Zalmoxes, pentru ca a fost crescut de lupoaica, i se mai spunea APOLLO - LUKIOS.

    3. MERGURIUS : "inainte-mergatorul" era si ziua lui Orfeu, zi de post, ziua cind a fost omorit.

    4. ZIAIS : "Luminoara" - era ziua inchinata surorii gemene a lui Zamolxes - Aplu (Apollo) - era ziua roscatei Arthemis.

    5. BENNAR : "Jertfa" ori Jerfitorul, zi de post dedicata deasemenea lui Apolo.

    6. SAB-A-DIOS (Casa Domnului – zeului) in cinstea celor doi parinti adoptivi ai celor doi gemeni (Zalmoxes- Blondul Aplu si Roscata Artemis):pastorul Aise Pos si sotia acestuia Brito-Lagis. Alt nume pentru ziua a sasea mai era Sambatis, "purificarea" inchinata numai tatalui adoptiv, pastorul Aisepos.

    7. In fine, cea de a saptea zi, DOMENICA - Schimbarea Vremii, ori Marea Purificare, era inchinata "Tatalui Ceresc" – Tato Nipal.

    Astfel, Diodorus a fost corect informat ca Hyperboreenii au construit un observator astronomic.

    Pentru ce acest popor antic si-a dedicat timpul si energia lui in realizarea a ceea ce se pare a fi o "afacere nerentabila"? Ei au folosit mijloacele de transport herculiene pentru a cara bucati de andezit de la zeci si zeci de kilometri distanta pina la Sarmisegetusa?

    Acestea cintaresc … tone o bucata. Ei le-au carat traversind ape si munti… ce mai calatorie!…Fezabilitatea acestui traseu nu a fost niciodata calculata.

    Toate aceste operatii ar fi cerut cunostinte speciale, mai multe sute si mii de barbati lucrind sub conducerea unui arhitect care stia exact ce vrea sa faca. Pentru oamenii primitivi, eclipsele de luna erau niste fenomene infricosatoare si inexplicabile, de ce nu erau ele si pentru daci? Calendarul pentru stabilirea anotimpurilor, eclipsele de soare sau de luna, axa de orientare a templelor, toate aceste lucruri care si pentru incepatori in ale arheologiei ar ridica semne de intrebare, nu-l deranjeaza pe vajnicul nostru « grup de arheologi romini. Brava voua "tovarasilor", sunteti intr-adevar tari!

    Sarmisegetusa nu este numai un observator astronomic, ci si un monument construit cu ajutorul spiralelor si cercurilor trasate pe pamint.




    Citeva notiuni care sa ne ajute in intelegerea textului :

    [ partea I ]  [ partea II ]  [ partea III ]
    [ pagina 
    1/ 2/   3/  4/  5/  6/  7/  8/ ]