home





    JURNAL DE CALATORIE IN DACIA TARA ZEILOR
    - partea I -
          Cind Marelui Zeu, zeului suprem, i-a placut de Pamint si a decis sa-l populeze, El a dat nastere, prin a sa respiratie, la sapte Zei ai Genezei. Conducatorul acestui grup fiind Daksha ; asa cel putin ne spune o veche legenda vedica. Daksha, dupa ce s-a uitat peste tot Pamintul, a gasit cel mai frumos loc, unde munti mindri, acoperiti de zapezi dadeau nastere la dealuri blinde, vai si riuri argintii, ce se uneau formind un urias ochi, un ochi de ape, unde geneza putea sa inceapa. Aceasta zona EL, Daksha, a populat-o in timpul noptii, cu primii 10.000 de fii, fiii lui iubiti, "alesii lumii"(The chosen people), care vor popula si stapini lumea. In timpul zilei, cei sapte zei zei primordiali ai genezei au continuat sa populeze Pamintul cu tot felul de animale, cind El , Daksha si-a dat seama ca a uitat cum sa-i inmulteasca pe ai sai fii, pe alesii lumii, pe Daci. Asa ca EL va crea femeia si, dupa multe incercari, va descoperi si secretul uitat. Daksha va ramine cunoscut in mitologia vedica (cea mai veche mitologie din lume) ca zeu al genezei si al...sexului. Fiii lui iubiti, Dacii, vor stapini Pamintul.

    Cu o multime de astfel de legende in minte m-am hotarit sa vizitez Dacia, Tara Zeilor, acolo, la ea acasa, in inima ei, in muntii Surya-nului. M-am hotarit sa merg la Sarmi-Seget-Usa, capitala stramosilor nostri si a stramosilor stramosilor stramosilor nostri, acei Carpato-Danubieni care au dat lumii o cultura, o istorie (uitata de "istoricii nostri") si un popor nemuritor, poporul Daco-Roman.

    Asa ca pe 3 iunie 1998 plec din New York, la bordul companiei romine de zbor, TAROM, aterizind, ziua urmatoare, la Bucuresti-Otopeni. Sunt intimpinat de fiul meu, Andy, student la facultatea de stomatologie din Bucuresti, de prietenul meu "din botosei" Dan Dima, avocat, o buna prietena, Cristina Cutus, si de Tanta Popescu, ziarista cu o personalitate formidabila, care m-a facut de multe ori sa simt ce inseamna sa ai un prieten la nevoie.

    Bucurestiul ca oras mi s-a parut mult schimbat in bine, curat, frumos, cu mici restaurante, cu mincaruri gustoase (ca cel de pe Podul Stirbei, recomandat mie de Rudy Klekner in New York), al caror preturi sunt cu 1/3 mai mici fata de Mc Donald-ul din New York. Petrec in Bucuresti trei zile, timp in care imi revad rude si prieteni.

    Am deja un grup de patru persoane, cu care am hotarit de mai bine de un an, sa ne ducem acolo, in Tara Soarelui, la poalele Muntilor Surya-nului. Daca nu stiti, Surya era Zeul Soarelui, la vechii Vedici, Carpato-Danubieni (ai dumneavoastra stramosi). Cu ajutorul Tantei am inchiriat o masina, un Ford de noua persoane, cam albastru la culoare, dar foarte confortabil. Asa ca pe 7 iunie 98 , intr-o dimineata frumoasa si insorita m-am suit in acel Ford albastru si…la drum.

    Am plecat sa-mi string tovarasii de calatorie: primul pe care l-am luat de acasa a fost Dan Dima. Pe el il cunosc de cind aveam sapte ani, de atunci suntem prieteni. El lucreaza ca avocat pentru o firma comerciala in Bucuresti. Este inalt, de 1,85m, blond, cu ceva fire argintii, cu ochi albastri. Un tip robust, sportiv si placut.

    De la Dan am plecat spre Costel Enciu, cu care am facut armata prin anii 1964 si cu care am ramas bun prieten. Azi, Costel este pensionar, avind destul timp liber, asa ca s-a decis sa ne urmeze. Costel este un tip linistit, caruia ii place mult sa citeasca tot felul de carti de aventuri. Are nu mai mult de 1,75m, putina burtica, chelie si o mustata, nelipsita oricarei personae mai putin norocoase din punct de vedere al "podoabei capilare'. Este un tip jovial si placut, cu care am petrecut multe vacante. El a reusit sa-si recupereze, pe strada Orzari 15 din Bucuresti, o curte imensa cu 6-7 casute nationalizate (corect spus, furate ) de fostul regim comunist, dar chiriasii refuza sa-i plateasca chirie pentru ca nu vor "sa-l imbogateasca pe dl. Enciu" si pentru ca nu exista nici o lege care sa-i convinga sa o faca! Ciudata guvernare mai are si aceasta tara! (Sa nu uitam insa ca si in America, un chirias poate locui luni si luni de zile fara sa plateasca proprietarului nimic, iar acesta, propietarul, este obligat sa-i dea, in tot acest timp, apa, caldura si lumina gratuit).

    Am plecat cu Dan si Costel spre Muntii Orastiei, in marea aventura de explorare a preistoriei daco-romanilor. Costel, ca de obicei, s-a miscat mai incet si, pina sa reusesc sa-l scot pe el afara, pina sa vina si Dan…

    - Care ma ?, spune Costel, in cinci minute am fost gata…n-a durat mai mult de 5 minute. Cu siguranta!

    Intre timp, Dan a avut o idee si mai buna, dupa ce a incarcat, in fuga, in masina o butelie.

    - Hai sa o luam mai spre Vest, drumul este mai bun si pot sa las si butelia la Cheia, unde-i fata mea in vacanta la bunici.

    Normal, noi trebuia sa plecam de la Bucuresti spre Pitesti, Rimnicu Vilcea, Sibiu si linga Alba Iulia sa ne intoarcem spre vest, ca sa ajungem la Orastie.

    Dupa ce am trecut de Otopeni, de Balotesti si de Saftica, ne-am oprit intr-un loc ca sa luam piersici, pepeni si…continuam sa inaintam. Drumul spre Cheia, trebuie sa recunosc, este frumos. Soseaua este proaspat asfaltata, iar pomii si verdeata care acopera dealurile iti dau un sentiment de liniste. Spr deceptia lui Dan am trecut repede prin Cheia, am lasat butelia la socrii acestuia si am reluat drumul spre Vest.

    Pe la ora 6 dupa amiaza am ajuns in Orastie, oras micut si curat, putin ciudat construit, cu case si locuri a caror vechime se pierde undeva departe in timp. Am gasit cu usurinta hotelul (existind numai doua) indicat de prietenul Tudor Pantiru, judecator la Curtea Europeana de la Strasbourg.

    Pe Tudor l-am intilnit prima oara la New York, prin anul 1991, cind a fost numit ambasador al noii republici Moldova la Natiunile Unite. El a fost, este si va ramine un romin mai bun decit multi altii, nascuti pe teritoriul actual al Rominiei. Tudor are cam 1,84 m inaltime, este brunet, are o frunte lata, niste ochi caprui si hotariti, ascunsi in spatele unor ochelari fumurii. Este un om pe cuvintul caruia te poti bizui, un prieten corect si care ascunde in spatele seriozitatii aparente, o persoana cu foarte mult umor. Fiind buni prieteni, la New York l-am "indoctrinat" cu adevarata istorie a poporului Daco-Roman si trebuie sa recunosc ca s-a dovedit deosebit de receptiv. Cu el discutam pina noaptea tirziu preistoria poporului nostru, acolo la New York, iar cind am inceput sa o public, el a fost unul dintre primii mei cititori si critici. Plecat la Strasbourg, am continuat sa tinem legatura. L-am vizitat in Moldova, in urma cu un an si am decis de comun acord aceasta vacanta. El urmaza sa soseasca de la Chisinau, cu Andrei Vartic.

    Noi, sosind primii, am hotarit sa plecam "in recunoastere" asa ca am gasit un restaurant, Sura, cu mincaruri rominesti excelent gatite, la niste preturi mai mult decit convenabile. Am prins intre timp si o mica ploaie, care a facut ca aerul sa fie si mai curat.

    Seara, tirziu, au sosit la Orastie si Tudor, Andrei Vartic cu nepotul Ruslan si colonelul Niculae Mereuta. Formasem o echipa care urma sa plece dimineata urmatoare la drum.

    Pe Andrei il cunosc din toamna lui 1997, cind m-am dus pina la Chisinau sa-l vizitez nu numai pe Tudor dar si comuna Ivancea,unde s-a nascut bunica din partea tatalui meu. Andrei probabil are in jur de patruzeci si..de ani, 1,75m inaltime, un corp subtire si atletic, o barba neagra si un par lung, uneori strins la spate. Este de o inteligenta iesita din comun, iar de profesie e fizician spectrofotometrist. Mai mult, e si un bun orator, indragostit de daci si de istoria acestora. A scris multe carti despre civilizatia daca, facind descoperiri inedite. Voi aminti numai citeva din ele:" Magistralele tehnologice ale dacilor", "Fierul, timpul, dacii", "Ospetele nemuririi", pe care, daca ai sansa sa le citesti, descoperi o parte din trecutul fascinant al poporului nostru dacic, nemaintilnit la nici un alt popor european. Intelegi astfel adevarul despre civilizatia dacica, centru al civilizatiei preistorice europene. Andrei a infiintat in Basarabia " Institutul Civilizatiei Dacice".

    Pe colonelul Mereuta il intilnesc pentru prima data, dar am auzit despre el de la Tudor. El a fost seful corpului de paza al presedintelui Snegur. Niculae este putin mai inalt decit Andrei, mai indesat si mult mai voinic. Un tip simpatic si vesel care ne-a facut excursia placuta.

    La New York am auzit ca a merge prin Rominia inseamna a te expune la tot felul de riscuri, in primul rind la banditisme, inselatorii, escrocherii etc. Cum nu mai calatorisem prin Rominia de multi, multi ani, am fost ingrijorat, si la fel si unii dintre prietenii mei, asa ca am cautat sa ne insotim de oameni potriviti, in caz de nevoie. Am fost insa prost informati, pentru ca daco-rominii intilniti au dat dovada de o cinste si corectitudine pe care nu le poti gasi niciunde in lume.

    Seara am mers cu totii la Restaurantul Sura, unde ne-am continuat discutiile despre preistoria Rominiei, despre istoria dacilor. A fost o seara placuta unde am inceput sa ne cunoastem, sa schimbam informatii, sa ne definitzam planurile de viitor.
     

    Miercuri, 8 iulie 1998, dimineata

    Ne-am sculat toti devreme. Tudor a fugit in fata masinii sa stea el in fata. S-a luptat cu Niculae, pe care l-a impins cu dusmanie in spate, apoi s-a asezat, cu o figura nevinovata in fata, pe scaunul din dreapta mea, sa vada el mai bine ca toata lumea. Am plecat din Orastie si am intrat in Tiberiu. Undeva pe dreapta am zarit doua "gurguie", despre care Andrei spune ca ar fi de interes arheologic.

    -Acolo s-a gasit foarte multa ceramica dacica.

    Casele sunt foarte frumoase aici, in Tiberiu, nu prea inalte dar acoperite cu o tigla frumoasa, rosie, ondulata. Am lasat in urma un alt sat, Sereca cu aceleas casele frumoase, unde vegetatia le imbratiseaza fara jena, iar muntii le inconjoara de departe. Cum spune Andrei, "suntem in inima Daciei".

    - Istorice, domnilor! Completeaza Tudor cu o figura serioasa sI foarte complentativa.

    Pe stinga, inainte sa intram in Orastioara de Jos, vedem terasele dacice. Imagini de munte asa cum se gasesc in Peru, spun eu, se pot vedea in zona muntilor Orastie, care par sa ofere o priveliste cu "miros de vesnicie".

    Inainte de intrarea in satul Bucium, pe stinga, este o bisericuta foarte frumoasa, singura, ce se proiecteaza pe munti, si pe un cer albastru inchis, prevestitor de surprize. Abia am intrat in satul Bucium ca am si iesit din el. Se para ca locuitorii de aici au avut noroc de dorinta lui Ceausescu de a vizita Sarmi-seget-usa, care n-a mai fost implinita, dar s-au ales cu drumurile asfaltate pina la prima cetate. Intram in Orastioara de Sus. Pe teritoriul ei se gasesc cele mai multe cetati dacice…Inclusiv cetatea de la Sarmi-seget-usa, capitala dacica. Pe dreapta, cum intri, vezi un mic spital. Andrei se opreste la politie sa vorbeasca cu seful local despre starea drumurilor, daca se poate ajunge usor la cetate cu masina, daca s-a mai reparat ori stricat ceva. El Andrei, chiar roman fiind, stie ca de fapt , official, el apartine unei alte tari,artificial create, el este un moldovean, un basarabean. Uneori este asa de usor sa ranesti inima acestor romii, de multe ori mult mai buni romini decit noi.

    Domnul primar Neculae David ne arata riul Gradistei, umflat de ploi si revarsat peste maluri si ne spune ce dezastre se intimpla cu acest riu cind se umfla. EL, riul, este "Arhitectul Godeanu",el izvoreste din muntele Godeanu, El fiind adevaratul arhitect al locurilor, iar daca nu tii seama de EL, o patesti.

    - Si ce inseamna asta?, intreaba colonelul Niculae Mereuta.

    - Inseamna ca a venit un domn inginer de la oras, sa ne faca niste rezervoare de crescut pastravi. Da' ingineru' nu mi-o lucrat bine. S-o lucrat dupa proiect, s-o respectat proiectu', o fost bine, dar nu s-o respectat domnul "Godeanu, arhitectu' ", care a sosit acum citeva zile si a rupt toata treaba inginerului, dovedindu-i ca aici in tara d-lui arhitect Godeanu, trebuie sa tii cont de EL, daca vrei sa ai un proiect bun.

    Asa dl. primar David ne-a aratat cum Apa Gradistea, ce izvoreste din muntele sfint Godeanu, poate repune terenurile in dreptul lor, darimind, si apoi reconstruind tot ce oamenii construiesc fara a tine seama de EL. Dupa ce dl. primar, amabil, ne serveste cu o palinca galbuie si cu aroma de pruna, plecam mai departe spre Cetatea Lumii Antice, spre Sarmi-Seget-Usa.

    Intram in satul Costesti care tine tot de Orastioara de Sus. Toate satele cu numele de Costesti din Rominia si Basarabia s-au unit si au facut o asocialtie, o primarie comuna si un singur primar, dl. Tataru, de la Costesti, din Basarabia. Cind vor face Rominia si Moldova – Basarabia la fel?

    Cetatea de la Costesti, Cetatuia , o avem drept in fata. Ne-o arata Andrei si tot el ne-o descrie:

    - - Tot mamelonul acesta este inconjurat cu ziduri, o sa vedeti, sunt vreo cinci sanctuare extraordinare, ziduri de o frumusete si o perfectiune incredibila , doua turnuri – locuinta etc.

    Amplasat pe Apa Gradistei, la sud de larga si manoasa vale a Muresului, complexul de cetati si asezari dacice din Muntii Orastiei a constituit nucleul statului dac din perioada lui Burebista si pina la cucerirea partiala a Daciei de catre romani.

    -Numai 14 la suta din teritoriul Daciei a fost cucerit, pe mai mult de 86 la suta din teritoriul ei necalcind picior de roman, si pentru o perioad` istorica foarte scurta, de numai 165 de ani. Insa, paradoxal, potrivit "istoricilor nostri", ei dacii, chiar si neocupati de romani, au fugit repede sa invete limba latina de la niste legionari care abia o bijbiiau ei insisi.Ei dacii liberi au venit in fuga mare, de prin munti, vaI si cimpii, paduri si mlastini, dealuri si ponoare, unii tocmai de dincolo de Prut si Nistru iar altii chiar de pe Don, au venit asa de placere, de la mari distante, sa invete limba latina si sa-o uite pe a lor. Asa ne invata ei, "istoricii nostri", adaug eu. Cu ochi veseli, zimbitori, rizind fara jena, Andrei isI continua prelegerea.

    - Salba de fortificatii de la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, menita sa apere "Cetatea Lumii", cetatea de scaun a regilor daci de la Sarmi-Seget-Usa (Gradistea Muncelului), ale carei ruine ne intimpina peste timp la fel de impunatoare, reprezinta marturii de pret ale infloritoarei civilizatii dacice. Dealul "Cetatuia", cu cetatea de pe culmea sa, formeaza un minunat punct de paza, cu vedere la mare departare, plasat la intrarea in masivul muntos, acolo unde valea Apei Gradistea se ingusteaza deodata.

    Sistemul de aparare al cetatii se bazeaza pe succesiunea a trei tipuri de fortificatie: valuri de pamint, un zid de piatra gros de 3 m, flancat de trei bastioane si o dubla palisada ce inconjoara partea de sud a inaltimii. Platoul cel mai inalt este ocupat de doua turnuri-locuinta, construite din blocuri de piatra si caramizi, la care se ajungea urcind pe o scara monumentala. Tot aici se gasesc urmele baracilor soldatilor daci din garnizoana si un turn de observatie.

    Pe terase au fost identificate lacasuri de cult (sanctuare), cisterne de apa etc. Asa cum despre Valea Regilor din Egipt nu se stia prea mult pina cind au inceput sapaturile arheologice, tot asa de putin se stie astazi despre istoria acestui popor minunat.

    Mai incolo vedem si o a doua cetate - cea mai mare cetate dacica de aparare.

    - Pe virful acela, acolo, se afla Cetatea Blidaru, spune acelasi Andrei.

    - - Acolo ai facut tu niste niste poze color, foarte frumose, pe care le-ai publicat in "Fierul, Timpul, Dacii"?, il intreb pe Andrei.

    -Da, o poza cu niste ziduri si bastioane colosale. Mai sus e un castru, iar mai jos, o casa de aparare, tot cu niste ziduri de 4-5 metri. Trebuie sa vedeti ce e jos! E ceva fantastic acolo pe virful acela. Iar la el se ajunge pe niste terasari, unele dupa altele, pe care trebuie sa urci din greu.

    Situata pe culmea Blidarului (703m), fortificatia cuprinde doua incinte unite intre ele, avind impreuna sase turnuri de protectie. Prima cetate, ce ocupa platoul superior al dealului, are o forma trapezoidala, fiind prevazuta cu patru turnuri exterioare, plasate pe colturi. Intrarea se facea prin turnul I si era astfel conceputa incit sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului.

    La vest de prima cetate a fost conceputa cea de-a doua, avind forma pentagonala. Aici atrage atentia sistemul platformelor de lupta, cu cazemate, de pe laturile de nord si de vest. Aprovizionarea cu apa a cetatii era asigurata de o cisterna patrulatera, situata in partea de nord-vest, in afara zidurilor de aparare.

    Pe aceeasi latura, pe o terasa mai joasa, numita "Poiana Pertii", se afla un turn de paza ce asigura supravegherea accesului spre cetate.

    -Si cind te gindesti ca toate acestea au fost construite de niste tarani daci, nerabdatori sa-I intilneasca pe romanii cuceritori si sa le invete limba.

    -Mai Tudore, de unde sti tu toate astea? Se mira, rizind Dan.

    _De la New York. Ii raspunde acesta, facindu-mi semn cu ochiul.

    Timpul nu este din cel mai placut: cind ploua, cind nu ploua cind se intuneca ori se lumineaza, de ai impresia ca esti pe o alta planeta.

    - Dar cerul asta tot innorat este. Nu am prins nici un pic de soare. Vad niste cabane frumoase, noi, in stinga si in dreapta.

    - Ale cui sunt?, il intreb pe Andrei. Dar, inainte sa-mi raspunda, il vad scotind capul pe geamul masinii si strigind:

    • Generalul Dragomir! D-le general!
    • Andrei se intoarce repede spre mine si imi spune:

    - - Hai sa-l vedem, Miky, pe acest tip formidabil.

    Ne dam jos din masina, ca sa-l intilnim pe general si inca o persoana care-l insotea.

    Asa l-am cunoscut nu numai pe generalul Dragomir, dar si pe profesorul Vasile Rudan. I-am intilnit aici, in fata portii dacilor, impreuna, un profesor si un general indragostiti de…daci. Am plecat impreuna la o cabana din apropiere,unde locuiau si unde am discutat despre daci si iar despre daci.

    - Cum va numiti domnule general?

    - Dragomir, Dragomir ma cheama. Vasile Dragomir.

    - Si de citi ani sunteti indragostit de daci?

    - Dacii sunt parintii parintilor parintilor parintilor mei si nu pot avea pentru ei altfel de simtaminte decit cele mentionate de dumneavoastra, si asta de cind i-am descoperit in scoala primara, in cartile de istorie.

    - Si cu Traian cum ramine?

    - Domnule doctor, sa lasam gluma la o parte. Traian nu ne reprezinta pe noi si nici n-a facut-o vreodata. El nu are nimic de-a face cu poporul Daco-Roman, fiind nimic alceva decit un cuceritor de moment al citorva kilometri din marea Dacie. Sa nu ne lasam pacaliti de propaganda unor politicieni ori a unor istorici corupti sau inconstienti.

    - Prin ce credeti ca se caracterizeaza civilizatia dacica de aici?

    - Vreau sa va spun ceva. Civilizatia dacica nu e reprezentata numai de Sarmisegetusa, Costesti, Blidaru si tot ce am descoperit prin sapaturi…pe 200 metri. Aici se afla un colos al unei civilizatii vechi de peste 10.000 de ani. Este o civilizatie materializata prin ceva caracteristic numai lor. Eu ma pricep la doua lucruri: stiinta concreta, in cazul meu, geodezie - cartografie, si militaria.

    - Am inteles ca dumneavoastra considerati ca aici se gaseste "buricul de fier al pamintului".

    - Da, la noi in tara, punctul cel mai inalt din punct de vedere geofizic este virful Muntelui Godeanu, muntele sacru al dacilor.

    - Ce inseamna asta din punct de vedere geofizic?

    - Avind in vedere punctul gravitational al pamintului, valorile metrice ale dimensiunilor pamintului sunt modificate din cauza cimpului gravitational, dar si datorita structurilor interne, la un moment dat, daca ai forma unui corp de rotatie pamintesc matematic. Forma pe care noi o avem ca baza pentru harti, forma matematica, se modifica la suprafata prin niste ondulatii care dau forma fizica a pamintului. Am scris si o carte pe care am publicat-o in timpul comunismului, acolo in Vest. Astfel, modelul geofizic rominesc s-a facut cunoscut in lume, iar acum vesticii umbla cu satelitii si fac comparatii cu geolitul nostru si nu le vine sa creada ca Noi am facut asa ceva pe cale astro-geodezica si gravitistica. Am unit tot ce era in tara noastra masuratori de inalta precizie, iar in final am scos trei carti despre aceste ondulatii: una se intituleaza "Harta cu ondulatia geolidului", a doua se cheama "Harta cu componenta din est la verticala pe un meridian " si a treia "Harta cu deviatia de la verticala in planul vertical". Deci trei elemente esentiale creeaza locul geometric al formei fizice (absolute), al formei Pamintului, datorita atractiei universale. Ei, aici in zona aceasta se gaseste punctul cel mai inalt geo-magnetic; sa mori de ris, cum se zice romineste. In loc sa fie pe undeva prin muntii Fagaras, ori in muntii Paringului, il gasim aici, pe Muntele Godeanu. Aici este nodul acela de fier formidabil care creeaza un cimp magnetic atit de puternic, iar densitatea interiorului atit de mare incit cimpul gravitational capata ondulatii. Asta e ciudatenia, ca nu mai avem in tara asa puncte inalte, si ca avem si un ciudat invers, cu semn negativ. De exemplu, la noi in mijlocul Baraganului, daca mergi spre Rimnicu Sarat, trecind de Buzau, Focsani, pina la Adjud si pe urma, dincolo pe bratul Dunarii, pina la Galati, Braila, Urziceni, inchizindu-se pe la Buzau, este un punct de atractie magnetica negativa, cel mai jos din tara. Astfel ca Dunarea noastra curge ca pe o streasina, avind tendinta sa intre in gaura asta, aici. Aici, in aceasta zona este deficitul de masa. Au fost doi romini, doua genii curate, cu care ma mindresc si pe care-mi face placere sa-i pomenesc, si care, din pacate au murit. Eu eram maior pe atunci. Pe unul il cheama Diaconu si este autorul cartii asteia cu "ondulatia geolidului", iar celalalt este Mihailescu, coautor la cartea asta de care va spun.

    - Cum se numeste cartea?

    - " Teoreticul pamintului", tradusa in limba engleza la editura "Elsevira". S-a vindut cu 450-500 de dolari bucata. Se vinde si acum si se afla in toate academiile de stiinta din lume si in bibliotecile importante, nu pentru inginerii de rind, ci pentru oamenii de stiinta.

    - Si despre Sarmi-Seget-Usa ce imi puteti spune?

    - Se umbla cu escavatul prin ea, domnule! Sa va duceti la poarta de vest din Sarmisegetusa si o sa vedeti cum au bagat cupa de escavator si au distrus ceramica de valoare milenara. Pe urma si-au astupat prostia...poate sa ma auda si Dumnezeu din cer, ca nu mi-e frica de nimeni...ii acuz pe oamenii de stiinta pretentiosi,"romini", oameni care vin cu pretentia ca au gasit aici nu stiu ce, si fac niste afirmatii de mi-au rupt urechea. Am fost odata cu un profesor, am numele lui undeva, un nume englezesc, un profesor de la Cambridge. L-am intilnit in Bulgaria, l-am adus la Bucuresti si i-am tinut un logos despre astronomia la daci, despre masuratorile de la Sarmisegetusa, despre blocurile de andezit aranjate ca repere astronomice, iar dinsul nu putea intelege de ce noi, rominii, nu le facem publice, in conferinte internationale, in publicatii de specialitate. Marturisesc ca nu am stiut ce sa-i raspund, am plecat capul si m-am gindit la savantii si profesorii nostri de istorie si arheologie, la iresponsabilitatea de care dau dovada.

    - Ce stiti despre astronomia dacica?

    - Eu odata am demonstrat, prin masuratori concrete, profesional facute, cu aparatura precisa, ca dacii aveau cunostinte astronomice, cum numai la maya le-am mai intilnit.

    - Si ce ati determinat?

    - Ca dacii cunosteau precis directia nordului, aveau cunostinte matematice de determinare a unei pozitii geografice, iar cunostintele lor astronomice depasesc orice imaginatie.

    - Corectiile, ati facut corectiile in concordanta cu mileniul in care au trait ei, dacii?

    - Altfel nici nu se putea.

    - Despre sanctuarul lui Aplu, ce imi puteti spune?

    - Va referiti la discul de andezit?

    - Da, acel disc urias, impartit in zece portiuni identice.

    - Si numele de Aplu?


    [ partea I ]  [ partea II ]  [ partea III ]
    [ pagina      1/ 2/  3/  4/  5/  6/  7/  8/ ]